Suntem societatea
care aleargă pe zebră la verdele semaforului. În același timp vrem să arătăm în
fața lumii altcineva decât ce suntem în realitate. Nu-i mai ușor să fim mai
simpli? Să lăsăm deoparte măștile care de fapt nu ne aduc mai multă valoare
decât avem în realitate, ci uneori invers. Cu toții trăim în mai multe lumi,
acasă suntem într-un fel la serviciu și universitate altfel, pe parcursul
vieții, cu oricare experiență căpătată noi ne construim măști noi și ne
ascundem după ele. De ce, oare? Probabil noi ne temem să ne vadă lumea anume
așa cum suntem. La fel cum mulți dintre noi nu vor să fie văzuți de nimeni goi așa
și în inconștientul nostru avem o tendință să ținem sufletul sub o haină care
să oglindească numai silueta. Nu trebuie să ne mințim și să ne impunem granițe
pentru a nu știrbi dintr-o imagine care de fapt nu ne aparține , cu mult mai
onorabil este să aruncăm acea minciună care ne acoperă personalitatea pentru a
fi așa cum suntem. În așa caz nu va mai fi nevoie să încerci să te schimbi
pentru cei pe care îi iubești și nici pentru prieteni. Măștile care ne ascund
personalitatea sunt la fel ca un război pe două fronturi, nu vom avea nici
resurse și nici puteri pentru a fortifica ambele părți si în final vom pierde.
Suntem unici în felul nostru de a fi, vom câștiga mai mult lucrând la
perfecționarea sufletului nostru decât la crearea unor măști…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu