Cine oare nu vrea să-și petreacă viața într-un colț
de rai pe care fără îndoială să-l poată numi casă, cu o persoană dragă alături
care și peste mulți ani îi va fi la fel de interesantă și enigmatică ca și în
prima zi când a întâlnit-o?
Cine a spus că fericirea constă în bani și avere? Unii pot fi
mai fericiți neavând nimic și în același timp având totul pe când alții având
totul de fapt nu au nimic. Sensul vieții
îl construim noi ca oamenii prin tot ce facem, pe parcursul existenței noastre
pe această lume noi ne construim un scop pentru care trăim. Mii milă de oamenii a căror scop în viață
este limitat la bani, haine, distracție, serviciu, învățătură ș.a.m.d aceștia
devin sclavii propriilor taboo-uri, sunt la fel ca drogații sau alcoolici
limitându-se la satisfacerea necesităților timpurii. Cineva deștept spune: „Banii nu se strâng, nu se adună și nici nu se
fac - banii se capătă…”, parafrazând aceste cuvinte pot spune: scopul banilor
este de a lucra pentru noi și nicidecum nu invers.
Pe această notă meditativă propun să ne uităm în
urmă, poate că tot ce atât de mult căutăm de fapt avem lângă noi? Poate ar fi
cu mult mai bine să întoarcem privirea în urmă și să analizăm cu strictețe ceea
ce avem? Uneori mergând înainte fără a întoarce o privire în urmă putem pierde
aceea bază care ne ține drumul vieții. Dacă avem ce pierde, avem și pentru ce trăi trebuie
doar să ne uităm împrejur și să ne întrebăm : „Oare numărul valutei din buzunar
este scopul nostru suprem în viață?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu