Și sunt momente cînd dimineața îți dictează o nouă viziunea asupra anturajului pe care îl ai, cînd te bucuri de tot ce ai în jurul tău și mereu vrei să faci ceva bun și productiv.
Și această pozitivitate de dimineață este dictate de faptul că te trezesti pe ritmul unei muzici bune, care îți impulsionează fiecare neuron a sistemului nervos ...
Mersi văru de o dimineață frumoasă.
Regret foarte mult că nu am început să practic Jiu-Jitsu Brazilian de la o vîrstă mai mică, unicul sport care care ma atras foarte mult, și la care întradevăr am început să țin.
E remarcabil faptul și chiar am fost placut uimit de ceea că o mulțime de oameni celebri practică BJJ, e un sport ce te atrage fizic și spiritual. Acest sport face să meditezi asupra unor lucruri care ți se păreau neînsemnate pîncă acum, te face mai încrezut în sine și dezvoltă foarte mult logica. Jiu Jitsu Brazilian l-aș putea compara cu jocul de șah e la fel de complicat și te face să pui în mișcare atît fizicul cît și moralul.
Toate aceste persoane au practicat Jiu-Jitsu și sunt un exemplu bun de urmat.
Poate în adîcul sufletului mulți dintre noi ar dori să vadă ceea ce atît de mult este discutat, ecranizat și prezis, oamenii vor să vadă sosirea ”tarelșilor”.
Pă iată că a sosit și dată cea mai așteptată a anului curent, probabil mai așteptată decît chair revelionul, însă ... ”tarelșile” nu au venit. Nici New York-ul nici Paris-ul nici chiar satul Grinauți nu a văzut ”tarelșili” mult așteptate de întreaga societate moldovenească care din tot adinsul sufletului au vurut azi să îndrepte mîna spre cer și să țipe ”VIN TARELȘIIILII” !
De ce nu au venit? Unde sunt ”tarelșili”? Rog foarte mult dacă cineva dispune de informație unde sunt ”tarelșile” și de ce nu vin, rog foarte mult să ma anunțați, ... sau mai bine dăle`n p*l* trăim bine și fară ”tarelși”. Chiar și ea nu mai afirma ca vor veni ”tarelșili”.
Bună la toată lumea care a dat ochii cu acest de articol,pe care l-am scris din dragostea mea față de a scrie și de a fi citit.
Nimic nu poate fi mai bun decît un gît de aer de iarnă care imi agită amintirile din copilarie cînd mergeam la saniuș cu prietenii din mahala. Toți fugim după iluzii, bani , valori ,idei și idealuri,uitind să ne bucurăm de ceea ce avem în jurul nostru. Mă bucur de tot ce am... de prieteni, de cunoscuți, de verișori, de familie, de iarna de afara, de ceașca cu cafea care acum îmi ține de urit, de harta politică a lumii care mereu a stat deaspura mesei mele de lucru din Florești , de facultatea mea, de colegi, de unii profesori, de tot ce fac și ce imi este aproape și de faptul că am posibilitatea să realizez foarte multe lucruri pe care mi le planific... uneori uit să savurez prezentul,așteptînd să traiesc în viitor, probabil aceasta fiind cea mai mare greșeală pe care o pot comite ca om.
Sunt momente cînd am o revoltă identitară,cînd ceea ce fac îmi pare inutil și absurd,însă cînd deschid ochii mai tare,văd că ceea ce conta mai putin devine important și în acel moment clepsidra efortului meu se întoarce și prinde a lucra în favoare identitații mele. Mă bucur,deoarece nu am timp să fac altceva ...
Primesc adesea întrebarea : ”De ce postezi
atât de rar pe blog?”. Astăzi vreau să mă pronunț asupra acestui subiect.
Sunt în criză de idei cînd zilele pe
care le trăiesc sunt monotone și lipsite de vehemență, acest lucru nu-mi permite
să găsesc teme pentru a scrie un articol.
Pentru mine ceea ce scriu
trebuie să fie parte a propriei mele personalitați, nu pot scrie despre lucruri
pe care nu le cunosc, care nu mă privesc și nu mă afectează, pentru a atrage
cîteva like-uri și vizualizări e absurd și anormal.
Aceasta este problema întregului
blogging moldovenesc, mulți scriu despre ceea ce nu cunosc pentru a acumula
puțină atenție. Este foarte ciudat să te autonumești blogger, acest nume
trebuie obținut. Lumea care te apreciază trebuie să simtă spectrul tău
analitic asupra fenomenelor sociale de care ești interesat și pe care le
trăiești.
Tu descrii ceea ce trăiești,
anume viața ta trebuie să te facă să scrii ce ce cuprinde societatea. Dacă ai o viață de
rahat, este evident că și ceea ce scrii tu este de nimic și niciodată nu va fi
apreciat (poate numai de semenii tăi care la fel au o viață de nimic). Pentru a
scrie e nevoie să faci parte din mecanismul unei societăți, să fii influent în
mediul tău și să ai o bază de prieteni care îți apreciază munca. Analiza unei
probleme trebuie să fie dictată de cultura ta socială și nicidecum de ceea ce
ai găsit drastic și grozav undeva pe facebook. Valoarea ta este dictată de
modalitatea de a vedea lumea prin prisma evenimentelor trăite. Cu cît ai o
viață mai interesantă, cu atât capacitatea ta de a scrie este mai mare.
Trăiește și scrie, nu scrie și apoi încearcă să trăiești.
Blogul nu este o valoare a
vieții mele, el nu mă ajută să-mi rezolv problemele porsonale, el este
instrumentul care ma ajută să-mi expun părearea și ideile legate de viață și
societatea prin care trec.
Traiți o viață interesantă și
atunci, evident, veți avea despre ce scrie și ce expune, involuntar.
Cel puțin 98% din cei care au participat la acțiune de ieri, din Piața Marii Adunari Naționale unde sa întins cel mai mare tricolor din istorie, au observat contramanifestații cu afișul ”Urmașii lui Antonescu, soarta lui Antonescu” și ”jos NATO”de lângă Arca de Triumf , dar foarte puțini își dau seama ce intelectualitate era printre acele persoane.
Ieri am facut un mic video care reflectă semnificația mesajului de pe afiș în viziunea celor care îl ținea.
Cei care doreau să arate drept apăratorii Moldovei său demonstrat a fi cu urechea rece s-au chiar niște aisbergi adevărați. Pe lângă faptul că habar nu avea de limba Română și despre ce se întimplă în jurul lui nici macar nu aveau o viziune clară asupra mesajului pe care îl ținea.
Mai jos puteți urmari un video ce demonstrează cele expuse de mine mai sus.
Astăzi Chișinăul a fost bastionul celui mai mare tricolor Românesc din istorie, 1500 de metri pătrați de tricolor sub care s-ău adunat tinerii ce simt Românește a colorat chișinaul în albastru galben roșu.