Amu la noi merge bacul, și Dumnezeu cu dânsul

    Tinerețea este vârsta pe care dacă ași asocia-o cu ceva, cred că cel mai bine sar potrivi cu perioada  de înflorire a plantelor, la fel de frumoasă și atrăgătoare, trebuie doar să fim atenți să nu rupem florile înainte de timp că de altfel nu mai mâncăm noi fructe. Mai mult sau mai puțin este vârsta în care se fac cele mai multe realizări și cu siguranță anume în această perioadă se clădește bază de cunoștințe cu care tânărul trece la maturitate. Suma cunoștințelor din fiecare perioadă a vieții ne transformă din copii în maturi și schimbă roată vieții așa încât noi devenim acele persoane care să dăm sfaturi și îndrumări generațiilor care vin din urma noastră.

    Școala încearcă să ne educe, și ne alimentează pe toți cu aceeași informație, ne trebuie ea sau nu rămâne să decidă doar conștiința noastră, care odată formată de sine stătător selectează ceea de ce are nevoie. De fapt școala este ca mersul la pescuit, chiar dacă te duci des nu-i garantat că vei prinde ceva. Mult mai important este să asimilezi informația și să ți-o adaptezi cerințelor pe care le impui tu și nicicum nu alt cineva.  

De ce înjură moldovenii?

Trăim într-un mediu stresant, în care există necesitatea practică de a înjura sau, cel puțin, acest lucru este inevitabil. Înjurăturile au o diversitate și o variație extrem de mare, fiecare comunitate, pe parcursul existenței sale, creându-și propriul bagaj de înjurături și blesteme. În rândul moldovenilor înjură toți - preoți, polițiști, medici, politicieni și chiar profesori - diferența limitându-se doar la contextul în care se înjură și la gradul de autocenzură pe care și-l impun.

Originea înjurăturii

Obiceiul de a înjura își are rădăcini profunde. Prima atestare documentară a injurii românești o face mitropolitul de București, Antim Ivireanul, „În Duminica Vameșului, cuvânt de învățătură”, în a doua jumătate a secolului XVII, unde aduce o replică prostului obicei. Psihologii explică proveniența înjurăturii simplu – oamenilor nu le ajung cuvinte pentru a se exprima sau pur și simplu vor să adauge colorit lexicului pe care îl au. „Înjurătura este un factor uman, care a existat în toate societățile și în toate timpurile.

În criză de idei ,despre orașele ce târâie oghealul satelor..

Școala medie "Mihai Eminescu" din satul Vărvăreuca.

Acum sunt într-o puternică criză de idei și fiecare gând pe care vreau să-l tapez eșuează. E regretabil pentru mine faptul că starea mea spirituală nu-mi permite în acest moment să scriu ceva interesant ce poate atrage atenția voastră. 

Cu toate acestea încerc ...

Recent am făcut o vizită acasă la Florești și, pe drum spre localitatea mea de baștină, am observat un număr impunător de case părasite, iar de fiece dată când trec pe traseul Florești-Chișinău numărul acestora crește izbitor. Populația pleacă de la sat la oraș sau se refugiază peste hotare unde își găsește bucățica de pîine. Îngrijorător este că de fiecare dată cînd se discută problemele sociale, cele enumerate mai sus rămân uitate nu numai de mass-media, ci și de structurile statului care își focalizează activitatea numai în jurul Chișinăului și a propriului buzunar. 

Actualitatea ne impune să deschidem ochii și la orizontul de după suburbiile Chișinăului, unde oamenii trăiesc în condiții foarte grele, datorită faptului că politica statului nostru este îndreptată spre dezvoltarea în exclusivitate a Chișinăului și Bălțiului (cel din urmă doar teoretic deoarece conducerea comunistă de acolo bagă tot în buzunarul ei), restul localitaților din Republica Moldova se bat de la firimiturile căzute printre degete. 

Mulți rîd de oamenii veniți de la sat,  dar și datorită acestor oamenii care plătesc impozitul, orășenii trăiesc destul de bine și nu miroase băligarul pentru a face o bucată de pîine, o sumedenie de orășeni sunt destul de coioși pentru a plăti impozitele și facturile și întreaga greutate economică cade anume peste oamenii de la sat care, de fiecare dată, sunt mulși de putere fără a conștientiza acest lucru. 

Politica debilă pe care o are Republica Moldova face că întreaga populație să ”târie oghealul” celor ce și-au ridicat castele pe spatele lor. 

Estimări pentru speranța de viață.

Mereu facem trimitere la prostia statului nostru, făcându-l vinovat de tot și de toate, însă trebuie să conștientizăm că nu Moldova poartă vină de situația în care ne aflăm, ci oamenii noștri, care, cu părere de rău, nu au un simț al patriotismului și al culturii naționale, care ar trebui să ne coaguleze în jurul unei probleme și să ne permită să o rezolvăm.

Estimări pentru speranța de viață la naștere, conform CIA World Factbook 2008.

         Astăzi, un om foarte deștept mi-a spus: ”Principalul scop al unei guvernări este lupta cu moartea”. Dezvoltând această idee, ajungem la concluzia că fiecare faptă pe care o întreprinde statul, trebuie sa ducă la lungirea duratei de viață a individului și să reducă la maximum decesurile din rândul cetățenilor acestui stat.

Ecuația care ne permite să vedem dacă societatea este supusă unei guvernări corecte este statistica duratei de viață și a decesurilor din această societate.  Atât timp cât nu vedem shimbare în propria noastră viață, dictată de sistemul de guvernare, trebuie să ne punem semne de întrebare: cei ce ne conduc, trebuie sau nu să ne conduca?.

Cine e vinovat de ceea ce se întâmplă în societatea noastră? Teoretic – guvernarea, practic - fiecare dintre noi, care nu acceptă schimbarea și prin aceasta provoacă un declin social. Blocarea noastră mentală în alt sistem decât cel în care suntem acum, destabilizează mersul  lucrurior pozitive si ne înnămolește mecanismul nostru de dezvoltare.

Oamenii sunt mecanismul unei societați, iar sistemul de guvernare este uleiul ce permite funcționarea acestuia fară erodarea pieselor sale. Atât timp cât trăim într-o comunitate unde lumea se confruntă cu probleme sociale, ce micșorează durata vieții indivizilor săi, există o problemă care trebuie soluționată.

Urmează singuri să decidem ce drum să alegem pentru viitorul nostru.

Avem o societate putrezită de cumătrizm și corupție.

Cineva spunea:

A fi român înseamnă a face parte dintr-o națiune.

A fi evreu este o stare a spiritului.

A fi ”moldovan” este un sindrom.

Avem o societate stricată care s-a blocat la un anumit nivel de gîndire, această societate nu a finisat procesul de tranziție din era sovietica în cea democratică.

 Îmi place țara mea însă e prea irational să te mîndresti cu oamenii nostri care din păcate nu au o cultura socială, politică și națională.

 Legătură cu istoria, limba, tradiția și cultura în țara nostră sunt teme taboo despre care se incomodează să vorbească toți, nedorind să presoare sare pe rana creată de ocupația societică care a dezbinat poporul foarte mult.

  E pacat ca mentalitatea noastă e atît de stricată încît nu ne piermite să vedem lucruri reale și simple pentru întreaga lume, cum este:

 Plata impozitilor.

 Aruncarea gunoiului in urne,

 Respectarea regulilor de circulație,

 Solidaritatea cu oamenii.

  Regretabil dar avem o societate unde clasa politică se bazeaza pe interesul personal, cultura e la fundul Mării Negre, credință se rezumă la taxe ireale care se duc în buzunarul ”preoților” din fruntea Mitropoliei și întegul nostru popor se bucură de nimicul pe care nici nu-l are.

  Soluționarea acestui paradox este cea mai mare problemă pentru toți cei care mai gîdesc rațional în această țară plină de mizerie și putrezită de cumătrizm și corupție.

  Nu trebuie să trăim pentru societate, trebuie să avem respect față de ea și de propria noastră personalitate să facem lucruri elementare care foarte mult schimbă atitudinea umană fața de anturajul în care traiesc. Din păcate avem o moștenire nu prea bună, urmează noi să o reconstruim după standardele firești a unei societați noarmale, și doar atunci putem spera la un viitor decent pentru noi si apropiații noastri.
Fă un bine și binele se v-a intoarce

 

Marasmul comunistilor!

  În agonie fiecare individ din ”partidul comunistilor” caută o modalitate de a se ascunde de realitatea dură în care se află partidul său, cind accesul la oxigen din zi în zi scade.
  Ce măgarie vedem azi?
    Fost șef al SIS-ului "Artur Resetnicov" a cărui funcție era apărarea integritații statale a Republicii Moldova este îmbrăcat în tricou cu mesej ce favorizează oraganul de represiune a Uniunii Sovietice ,fată de care ne-am declarat independenți în 1991.
 E foarte alarmant faptul că politica moldovenească pe zi ce trece se transforma tot mai mult într-un ”#rahat cu perjî” (vedem cazul de față).
  Ce-a mai mare problemă a politicii moldovenești este degradarea ei psihică unde luptă politică se transformă în lupta pentru intersele de partid și nu  pentru interesele economice a statului.  

Porcul societăţii.

Individualitatea şi dragostea de sine  a fiecărui om a creat lumea aşa cum este  ia. Fiecare specie umană în  prezent se delimitează după criterii sociale,  si fiecare cap are nivelul şi stilul său de a gîndi acest stil bine se conturează şi în modalitatea lor de a vedea lumea. Persoanele care au un nivel mic de cultură şi cunostinţă  în majoritatea cazurilor au o viziune plată asupra viitorului lor si a vieţii în general, aceste persoane sunt cei mai nocivi paraziţi sociali deoarece vizualitatea lor bolnavă asupra viitorului şi felul cum acţionează ei pentru a-l schimba de fapt sporesc degradarea lui, şi duc la o catastrofă totala, prin faptul  că aceşti indivizi si-au transformat propria viaţă intr-un cosmar pe care ei nu-l observă ei stopează şi creşterea bunastării altor oameni. Din cauza acestor indivizi acum ne aflăm în aceasta stare . Din această specie umană în majoritatea cazurilor fac parte "gopnicii", alcoolicii, persoanele inapoiate care consumă excesiv alcool şi droguri şi desigur ţăranii prostiţi de propaganda neo-comunistă bazată pe scurgerea de bani pe spatele acestor biete suflete.

Porcul societăţii.
Cînd ai fost pus în faţa cărţii 
Tu te scobeai în nas meschi
Si musca o preveai cum zboară 
Şi nici de gind tu n-aveai să scrii.
Dar timpurile sau schimbat 
Si vremea a trecut amară 
Cu degetul în nas tu ai ramas 
Scobindute c-o hărnicie rară!
                                             (Autor: Vlad Ţurcanu 27.05.2011)