Pagini

27 august 2013

„Memoria”, unicul muzeu al ostașului român din Basarabia.

În satul Vărvăreuca, situat la mai puțin de un kilometru distanță de orașul Florești, l-am vizitat pe Victor Țâbrigan, omul care și-a transformat casa într-un muzeu închinat ostașilor români, căzuți pe câmpul de luptă pentru întregirea țării. 
În anul 2000, muzeul a luat naștere în Casa de cultură din centrul localității. Însă, după mai multe conflicte cu consiliul local din cauza denumirii și vectorului românesc, în 2004 Victor mută toate exponatele de acolo în casa unde locuiește, iar cu timpul o reamenajează într-un adevărat muzeu. „Mi-am făcut din casă un muzeu și mi-am luat meseria în serios, deoarece știam că de aici nimeni n-o să mă mai alunge”, spune Victor Țâbrigan. 
Înregistrat în R. Moldova și România, Muzeul „Memoria”, unicul de acest gen pe întreg spațiul românesc, în fiecare an adună musafiri din întreaga Europă și este întreținut în totalitate de fondatorul său. Muzeul are trei compartimente: istorie, etnografie și unul dedicat ostașilor români, căzuți în Primul și al Doilea Război Mondial. Fiecare compartiment are sute de exponate, cu propria istorie și identitate. În casa-muzeu pot fi admirate de la cioburi de vase din epoca bronzului până la mitraliere și săbii din cele două războaie mondiale. La fel, în Muzeul „Memoria” este expus tricolorul de la „Podul de Flori” din 1990, oferit de delegația orașului Iași, ordinul personal al generalului Marin Dragnea și o întreagă colecție de baionete și muniții din timpul Primului și celui de al Doilea Război Mondial. „Toate exponatele le-am adunat timp de mai bine de zece ani, iar foarte multe dintre ele au fost donate de către consăteni. Mai colaborez cu Muzeul Militar din București, Muzeul din Baia Mare și cel din Zalău”, mărturisește Victor Țâbrigan, în timp ce arată decorațiile muzeului.
Mai mult, acum șase ani, în curtea casei sale a instalat o troiță maramureșeană, închinată celor 360 de ostași români căzuți la 13-14 iulie 1941, în zona localităților Florești, Ghindești și Vărvăreuca, pe postament fiind înscrise numele celor 14 ostași, din diviziile 8 și 13 infanterie, care au căzut pe înălțimea Bortoasa, comuna Vărvăreuca. Sub patronajul muzeului se află, de asemenea, monumentul „Fântâna Eroilor”, situat la 6 km de localitate. Deși aceasta a fost săpată de către ostașii armatei române în anii `40 ai secolului trecut, până în prezent potolește setea celor care aleg să călătorească prin acele locuri.
Dacă cineva susținea că în secolul XXI nu au mai rămas oameni care să ducă istoria generațiilor trecute, Victor Țâbrigan demonstrează contrariul. De fiecare dată când cineva îi calcă pragul casei sale este foarte bucuros să primească vizitatorii și să le țină o lecție de istorie sau să le cânte piese patriotice din instrumentele care ne identifică drept o națiune românească. 
Un articol de: Vlad Țurcanu, stagiar la  TIMPUL DE DIMINEAŢĂ

23 august 2013

Practica mea la ziarul Timpul și primul meu articol.

  Mulţi dintre colegii mei de la facultate de-acum și-au făcut practica, cine și unde a lucrat, unii la Flux, alţii la Adevărul ... eu mi-am ales Timpul. Aveam eu impresia că aici există un contingent de oamenii care înţeleg despre ce scriu și o fac cel mai bine din Moldova, e părerea mea. Am o săptămînă de cînd lucrez în domeniul jurnalistic și această săptămînă mi sa părut foarte productivă chiar dacă nu mi sa acordat foarte multă atenţie la redacţie. Mă simt mult mai bine și mai liber cînd pot lucra în voie, nu cînd cineva stă deasupra capului meu și îmi impune oarecare regulă.
  Am scris primul meu articol, despre un om din satul Vărvăreuca care și-a transformat casa în muzeu dedicat ostașilor români . Articolul a fost publicat pe ultima pagina a ziarului, chiar sunt mîndru de mine că am avut succes la prima mea activitate jurnalistica oficială.
  Nu am mai multe detalii am avut o săptămîna foarte bună și destul de liberă, am învățat cum să lucrez mai productiv și cum să mă încadrez într-o echipă.
Primul meu articol la Timpul, pe ultima pagină.

17 august 2013

Societatea moldovenească, împuțită, răpănoasă și pistruiată.

 Astazi voi vorbi despre societate, anume despre societatea noastră moldovenească, împuțită, răpănoasă și pistruiată,  în care mereu se găsește loc pentru orice cîcat, dacă acesta dispune de finanțele necesare pentru ași cumpăra nume.  Pedofili sau pederaști, proxeneți sau mafioți nu are importanță, pentru toți bine-mersi se găsește un locușor călduț de unde poate să sugă pînă la adînci bătrînele (clasă politică- o pistruiată mare de cîcat).

 Pînă acum dădeam vina pe generațiile sovietice , ca fiind mancurtizate și incapabile să facă față prezentului. Acuma ce spunem?  Vedem în ce situație ne aflăm, suntem proști, răpănoși și inculți, foarte puțini știu asta.
 Pentru o viață fericită este nevoie de un singur lucru, să fii prost. Iaca așa și societatea noastră, este proastă de rage, dar fericită. 
 Sigur nu toți sunt dobitoci și pederaști,  sunt și oameni normali, pe care îi respect pentru că merită. Restul sunt o movilă de gunoi din care nu faci nimic, din rahat aur nu vei face niciodată. Masa pe care o numim societate civilă, spurcă tot ce e mai sfînt - valori, cultură, neam, nici nu mai vorbesc de istorie. Cînd omul uita valorile care stau la baza lui ca parte componentă a unei societați , el se transformă în legumă.
Moldovanul tipic nu are opinie, îl cumprei cu o bere și un kg de orez (toți se vînd și se cumpără contează doar prețul).
 Țara există numai atunci cînd oamenii din această țară sunt uniții în jurul unor valori, cum este cultura sau tradiția. Moldova e un ocean de probleme care nu unesc societatea, dar din potrivă o dezbină.
 Oameni deschideți ochii, uitați-vă în jur,  traim în într-un stat fără oamenii care îl recunosc și îl respectă. Încă multă vreme mai trebuie ca "moldovanul" sa aibă o viziune, mai ales una care să-l facă să traiască mai bine.
     Ce avem: 
  Statul : O adunătură de dobitoci.
  Școala : Cîți ani am învățat la școală nu am avut măcar o oră de patriotism sau de luptă împotriva alcoolului și a drogurilor. Profesorii sunt cei care educă societatea intr-o manieră debilă, impunând tinerei generații, valori care se schimbă odată cu culoarea prezervativului de la guvernare. Mai țineți minte ce zarvă se facea privind, predarea în școli a educației sexuale, religiei, sau a educației civice? Sau cum cărați ghiveciuri cu flori de acasă la vizita vreunui "șăfalan" de la minister ( de mici ne educă să fim lingăi) ?
   Familia: Care familie? Majoritatea copiilor sunt lăsați în voia soartei, pe mîna bunicilor. Ce educație le poate da bunica de 80 de ani?  De aici și apar copile gravide la 12 ani, sinucideri, alcoolism ș.a.m.d (despre asta aici).

Deci, dragi cititori, avem doar două modalitați de a trăi mai departe... NIL MEDIUM EST
 1. Să ne inămolim în cîcat, care cu lopată este împins de către stat. Să umblăm mai departe prin centru cu panglici, curcubee, balonașe și fluerașe, ca o turmă de oi. Să fim în continuare legume, cu opinie creată de către alcoolicii de la bar și bunica de pe lijancă.
sau...
 2. Putem, analiza situația și începe o schimbare spre bine de la propria persoană. A citi o carte, a pleca la un teatru, a călatori, a învăță , a deschide un bizness, a face bani, a vizita un muzeu, a descoperi lumea, a face sport, a comemora, a fi solidar, a respecta neamul și anturajul în care traiești, a cunoaște mai multe limbi, a prețui.  Sunt foarte multe modalitați de a te face mai bun, trebuie doar dorință.

  În Moldova sunt oameni care merită respect pentru care aduc faimă țării noastre, recent cazul sportivei Emilia Budeanu, și a multor altor sportivi, oameni de cultură, și pur și simplu oamenii buni . Avem un colț de rai în dezastru pe care îl putem reconstrui pentru noi și pentru cei ce vin după...trebuie doar să vrem.
Gândiţi-vă...!
 
 

13 august 2013

Ține minte trei cuvinte: Nu fi fraier!

  Timpul e ca o agendă în care dacă nu scrii nimic trece pe lingă tine fară să lese vreo amintire sau să genereze vreo schimbare , rămîii tot așa naiv și prost.  Dese ori mă întreb ce fapte ne generează ca personalite? adesea indentific aceiași caracteristică - folisirea rațională a timpului. Dacă vrem să ne perfecționam trebuie efort, fizic și moral, trebuie să punem baza unui proces ce mereu ne schimbe spre bine. Foarte impornatant este anurajul nostru, în mare parte el decide drumul pe care noi îl alegem în viață, noi doar ne adaptăm la mediul din care facem parte.
 De ce mereu căutăm să ne descriem ca personalitați de valoare cînd de fapt majoritatea dintre noi sunt niște rahați împuțiți care toată viața a trait-o sub nasul părinților și care nu costa nimic dacă îi scoți în chiloți în stradă? Pretindem să fim mari șmecherii în ochii lumii, ne atribuim merite care nu ne aparțin, vrem să costam mai mult decît este prețul nostru real. De ce?
   Am întîlnit mulți oameni în viața mea , care mai de care și mai proști și mai deștepți, și mai bogați și mai săraci ,dintre toți aceștea cei mai antipatici rămîn însă cei care au o supra apreciere a propriei persoane în timp ce umblă cu glod sub unghii.
 Ce pildă trebuie să luam noi de la această vorbăraie ? Noi suntem, doar atunci cînd ceva facem ...
"Ultimul gît de aier" de Zev Hoover(14 ani)

10 august 2013

Despre film sau cum văd eu cinematografia.

 Numaice am dus pînă în capăt un film foarte bun ”Oblivion”- m-a impresionat, și m-am gândit de ce să nu scriu un articol despre filme. E vara, cu toții suntem în vacanță și avem destul de mult timp liber, o metodă bună de a omorî acest timp cit mai eficeint și placut este vizionarea unui film.  Ador filmele calitative și puternice, mai ales cele istorice care au un mesaj amplu și profund pentru înțelegerea cărora este necesar să pui în mișcare gărgăunii din cap. Ca exemplu, serialul - "Rome", e foarte mult de vorbit despre el, cel mai bine e să gasiți vreo zece orice libere și s-ăl vizionați.
 Unul dintre preferații mei regizori este Ridley Scott, el are un întreg arsenal de filme care îți dezvoltă identitatea și îți deschid ochii la anumite probleme globale ale umanitații. 
Ridley Scott practic este unicul regizor cre produce filme fantastice cu un înțeles atît de profund, vizionți filmul Prometheus.
Propun spre vizualizare următoarele filme de Ridley Scott, care m-au impresionat cel mai mult ...
"Prometheus" (2012)
"Robin Hood" (2010)
"Kingdom of Heaven" (2005)
"Hannibal" (2001)
"Gladiator"(2000)
Dacă alegeți un film de Ridley Scott priviți numai în varinta prezentată de regizor "Director's Cut" . 
 





    Cum am spus și anterior, iubesc foarte mutl filmele istorice, mai ales cele românești - grație regizorului Sergiu Nicolăescu care a reușit într-o oarecare măsură să mențină identitatea națiunii noastre prin filmele pe care lea creat...
Filmele lui Nicolăescu care m-au facut să ma simt mîndru că sunt român.
Carol I (2009)
Oglinda (1993)
Mircea (1989)
Mihai Viteazul (1971)
Dacii(1967)
Cineva spunea că cinematografia vine să înlocuiască lectura - nu , cinematografia vine să creeze o viziune aparte a lumii asupra unor probleme, sentimente, oameni și evenimente, - mai bine zis asupra orice...
 Noi suntem ceea ce facem, ce mîncăm, ce ascultăm, ce vorbim , ce privim ... din tot ce ne înconjoară putem scoate un folos, ne putem perfecționa și ne face mai buni și mai deștepți. Filmul ne ajută să ne desăvîrșim în ceea ce facem, trebuie doar să știm cum să alegem un film cu adevărat potrivit personalității noastre.
 Nu vreau să scriu care sunt filmele mele preferate, nici nu am poftă să le descriu, propun spre vizualizare lista celor  1000 de filme pe care trebuie să le vezi realizată de Internet Movie Database (IMDb)


8 august 2013

Din nou la BJJ.

Puținii care au venit la antrenamentul de la 17:30 .
După o lună de odihnă, cașă și sat, iarăși la mult așteptatul antrenament BJJ... îmi era dor de gi, tatami, colegi, și îndeosebi de luptă, de fapt orice om cu bucurie revine în locurile unde se simte bine. Azi a fost un antrenament concret, din cela - cînd și pielea rămîne roasă de gulerul de la gi iubesc antrenamentele care merg cu presiune cînd simți cum lucrează fiecare fibră musculară și fiecare neuron al sistemului nervos. Plus la toate astazi am avut ocazia să lupt cu un oaspete de la "Absoluto Constanța", apreciez momentele cînd pot face schimb de experiență cu persoane din alte cluburi.
  Deci ne pregatim de competiție...alimentație corectă, somn deplin și antrenamente regulate : ) . 

6 august 2013

Prietenia...

Nu mă gîndeam că vor fi momente cînd această
fotografie va spune atît de mult.
Viaţa nu costa nimic dacă pe parcursul ei nu ai macar un prieten adevărat. 
 Ce este prietenia ? Oare poate exista  prietenie adevarată şi durabilă despre care se tot scrie în cărţi şi se arată în filme? 
 Trăirile şi întreaga masă de evenimente m-au adus cu gîndul la anumite idei legate prietenie şi de faptul cum o concepem . Actualitatea ne încurajează tot mai mult să scuipam pe valori încît să nu rămînă nimic scump şi sfint şi inimile noastre. Omul fară valori niciodată nu va putea fi prieten, acesta nu are nimic sfînt şi veţueşte de dragul propriei persoane .
 "Prietenia e lucrul cel mai greu de explicat. Nu este ceva ce se poate invata la scoala. Dar daca nu ai invăţat ce inseamna prietenia înseamna că nu ai învatat nimic. – Muhammad Ali"
 Adevarata prietenie poate fi doar cu oamenii alături de care ai trait momente foarte complicate şi grele .Faptele demonstrează adevărata faţă a unei prietenii,  respectul acordat unei persoane poate rezulta numai din faptele acestuia, întrucît vorba este doar o mică parte a sufletului dar fapta rădacina valorilor şi demnitaţii.
"E mai rusinos sa nu ai incredere intr-un prieten decat sa fii inselat de el. – Arthur Schopenhauer"
  De foarte multe ori prietenia constă nu în înţelegere sau compătimire ci în sprijin reciproc şi într-un profund ataşament spiritual, să ţineţi minte mereu că viaţa nu costă nimic fară prieteni, deoarece nicodată nu vei avea cu cine să împarţi nici bucuria şi nici durerea...

3 august 2013

200 de cuvinte despre fotografie.

     Dese ori încerc să redau lumea prin ceea ce fac , încerc să realizez fotografii care să contureze foarte pătrunzător realitatea şi starea de lucruri care predomină în ambianţă în momentul în care le fac . Faptul în care văd eu lumea îmi ajută să decupez o parte din ea şi so redau publicului în culorile apropiate sufletului, prin urmare rezultatul în primul rînd trebuie să fie apreciat de mine ca unul calitativ, mai apoi de public.
Foarte mult îmi place să fotografiez oameni, caut sa redau personalitatea fiecaruia, să schiţez portretul moral şi să descriu sentimentul care îi domină. Fotografia e umbra omului - spunea cineva .