Rîsule nu fă spumă la gură!

Nu prea are rost să vorbesc despre șoferii de rutieră, dar trebuie... nu demult un prieten mi-a povestit cum un șofer de marșutkă la replica unei fete de a merge mai încet ia răspuns „rîsule nu fă spumă la gură ...” - amuzament cu o doză fatală de handicap.

Sigur în orice domeniu se găsesc oameni normali și mai puţini normali, societatea moldovenească însă este de acord cu faptul că în rîndurile şoferilor de rutieră procentul de oameni cu dizabilitati psihice este mai mare decît la celelalte. Nu? Înţeleg că aceștea au un lucru mai foarte tulburător și undeva trebuie să își verse emoţiile, dar totuşi nu trebuie să uite că în rîndurile oamenilor noştri mai sunt și din cei ”cu bașnea busă” care pentru așa vorbe liber îi încasează doi pumni în gură(în cel mai bun caz).  

Așa că prietenilor, din toate domeniile posibile  jurnaliști, primari, taximetriști, medici, chelneri, profesori și așa mai departe să știți, înainte de a trimite pe cineva, gîndiți-vă, pentu că ''de atâta lup prinde a mușca și oaia''. 

Iubesc și eu să ofensez pe cineva, de foarte multe ori pe nedrept și anume în momentele în care văd acest lucru dintr-o parte îmi dau seama că e o treabă de căcat care nici pe departe nu miroase a bine. 

 Deci oameni - hai să fim oameni. 

PEREDOZ SENTIMENTAL

Despre fete: 

În ceea ce priveşte genul feminin societatea noastră nu reprezintă o excepţie și fără dor și poate la noi poți întîlni fel de fel (bunătățuri)de fete, care se divizează în mai multe categorii atît din aspect intelectual cît și fizic.

Nu sunt Casanova timpului prezent dar totuși din ceea ce am întînit eu prin satele și orașele Moldovei am reușit să-mi fac o atitudine și o părere despre fetele noastre.  

Am auzit foarte mulți pațanași care clasifica fetele în mai multe categorii, eu le delimitez doar în trei. 

1. Proastă ,răpănoasă și urîtă.

2. Proastă dar totuși frumoasă. 

3. Fată bună. 

Nu am nici timp, nici dorință să vorbec despre fiecare în parte, ar fi un dibilism. Nu are rost să vorbesc despre animalele din prima categorie pentru că e banal să discuți despre curve. Acestea au un caracter deoarece chiair și cu glod sub unghii se cred modele.

Descrierea la cea dea doua categorie o pot parafraza într-un sigur enunț : Nu toți au noroc în viață.

 Mai sunt fete pe acest pămât ,chiar și la noi în țară care au acel grăunte fermecător care provoacă bărbații la dependență psihică. Mă bucur că întilnesc foarte multe fete care au personalitate, frumusețe, și minte.  Cu aceste fete poți împărți placut o ceașcă de cafea și nu numai deoarece ai să ai despre ce corbi, cel puțin :) .  Deci pațanașî dacă alegeți să faceți o călătorie prin oraș pentru a găsi o fată bună, uitați-vă mai bine prin jur că sunt multe. 

Nu fi pitușock!

 Băi popor de la o bucată de timp pe străzile gri și murdare a Chişinăului văd o droaie de mutre care mă provoacă instantaneu să borăsc cînd îmi dau seama că de fapt sunt băieți! Istoria contemporană a ajuns într-un punct culminat în care diferența între genuri rămîne a fi comparabilă numai mai jos de buric.

 Oare am ajuns noi astăzi să învăţăm bărbăţie de la cei care îşi dau fața cu ten si își barbieresc picioarele?

peste cîţiva zeci de ani vor mai fi bărbaţii care să își poată apăra familia? - sau vom avea numai slăbănogi cu cameră care se sperie de propria umbră și la orice colț răcnesc „polițiaaaaa” ? 

 Cît de mult nu ar exista tendința contemporană de a egala bărbatul și femeia sunt foarte multe condiții în care  bărbatul trebuie să fie bărbat pentru că așa trebuie ... 

Despre viață de la balconul a 5-lea.

În viață fiecărui om sunt momente mai productive și mai puțin productive. Pentru mine săptămâna aceasta a început pe o notă foarte goală care mă înduplecă să nu fac nimic și în totalitate să irosesc timpul înzădar. Blogul este ca o agendă în care mereu îmi notez ideile și gîndurile utile care apar, acum a venit momentul în care nu știu despre ce să mai scriu, săptămîna aceasta ma epuizat moral. Acuma e nevoie doar de ceai negru o melodie ușoară și un somn cît mai lung pentru că mîine situația să se schimbe spre bine. Somnul și odihna mă face mai productiv dar și mai leneș... pentru mine anul universitar parcă încă nu sar fi început, am rămas tot pe acea notă de repaus de astă vară.
Timpul este lucrul cel mai de preț  pe care îl are omul, păcat că sunt momente în care îl irosesc fără să-mi dau seama de cît de prețios este.
 Rămîn la momentul în care sper că totul pe viitor se va aranja în ordinea cea mai favorabilă pentru mine, și plec să-mi sorbesc ceaiul care se răcește ...

Interviu cu Alexei Strechie.

Luptătorul de numai 20 de ani, Alexei Strechie este primul moldovean care a participat la cel mai prestigios campionat de Jiu-Jiutsu Brazilian (BJJ) - Abu-Dhabi World Pro 2013, care a avut loc în Dubai.  

Mai mult, sportivul a obținut medalia de argint și este unicul moldovean care a participat vreodată la competiții BJJ de așa rang. 

- Mulți nici nu știu ce reprezintă Jiu Jitsu Brazilian. Tu cum ai ajuns să îndrăgești acest sport?

- Jiu Jitsu este un sport bazat pe logică, răbdare și tehnici care te ajută să câștigi dacă știi cum să pui corect în aplicare ceea ce înveți la antrenamente. Înainte să fac BJJ am practicat combat sambo, dar și acolo preferam lupta la sol, așa că am ales BJJ-ul. Acest sport îmi este mai aproape de suflet, mă reprezintă și este cu mult mai frumos decât altele. Consider că pe viitor, dacă voi alege să fac lupte mixte, practica mea în BJJ va fi foarte bună.

- Cum ai ajuns să participi la „Abu-Dhabi Jiu-Jitsu World Pro 2013”, cel mai prestigios campionat de BJJ?

- Am participat la câteva turnee internaționale la care am luat locuri premiante. Nu am avut concurență mare și am vrut să particip la competițiile cu un nivel mai avansat, cum sunt cele de la Dubai. Pentru a ajunge acolo am fost la preliminarii în România, am intrat pe podium în categoria mea de greutate și am câștigat open-ul (categorie liberă de greutate).

- Ești mulțumit de evoluția ta? Care este gradul de pregătire a sportivilor moldoveni în comparație cu cei străini?

- Am avut patru lupte și nu pot spune că luptele au fost mai grele decât la alte competiții. Psihologic a fost mult mai complicat, multă așteptare, multă răbdare și mult stres. Acolo oamenii au o altă mentalitate în luptă, și se vede asta. Ei sunt mai calmi și mai calculați.

Desigur că luptătorii de acolo sunt mai avansați decât ai noștri. La noi acest sport de abia se dezvoltă, mai mult, sportivii buni de la noi nu au adversari în categoria lor și acest lucru stopează dezvoltarea lor. Acolo posibilitatea de dezvoltare e mai mare, sunt adversari de sparring și mai multe competiții naționale organizate care îi impulsionează să crească. Plus la toate, acolo sportul, spre deosebire de R. Moldova, este apreciat și se plătește foarte bine. 

- Cât timp te-ai pregătit pentru a ajunge în Dubai și ce sfaturi le poți da tinerilor luptători?

- Pentru campionat m-am pregătit intens două luni. Din păcate, am ținut o dietă incorectă și am slăbit mai multe kilograme decât trebuia. Dimineața la 5 făceam cros, mai apoi îmi îmbunătățeam aruncările la judo și seara făceam BJJ. Un sfat pentru tinerii noștri sportivi este să facă antrenamente cât mai des și să consulte medicul înainte de a face orice schimbare în alimentație.

- Cu ce gânduri te-ai întors?

- Campionatul din Dubai m-a făcut să înțeleg că mai am încă mult de muncit. Acolo am văzut bărbați de 35 de ani care luptau și o făceam bine. În timp ce mulți de la noi consideră că sport de performanță se poate de făcut doar până la 23-24, în alte țări, sportivii arată rezultate bune și la 40 de ani. Campionatul de BJJ m-a făcut să realizez că sunt de abia la începutul carierei mele sportive.

- Consideri că avem în țară oportunități de dezvoltare a sportului?

- Chiar dacă am luat argintul la cel mai prestigios campionat de BJJ din lume statul nostru nu a avut nicio reacție, nu am primit niciun sunet, mass-media s-a interesant puțin de performanța mea, în rest nimic. În Moldova sunt foarte mulți băieți cu potențial care pot face treabă bună în sport, dar nu au nicio motivație din partea statului. Sunt cazuri când sportivii arată rezultate bune, dar înșiși antrenorii îi folosesc pentru a-și umple propriul buzunar. Din aceste motive, mulți sportivi lasă sportul de performanță în momentul când sunt foarte buni. Dacă în străinătate, luptătorii au bani și recunoștință din partea statului, la noi lucrurile sunt invers.

- Ce planuri de viitor ai ?

- Acum am o propunere de a merge la campionatul Europei de BJJ însă de data aceasta din partea României. Vreau să demonstrez că și în Moldova există tineri cu perspectivă care pot face față lucrurilor chiar dacă nu au potențial de dezvoltare acasă. În timpul cel mai apropiat vreau să plec peste hotare ca să mă perfecționez la nivel tehnic și psihologic, mai apoi vreau să revin în țară pentru a educa o generație nouă de sportivi.

de Vlad Țurcanu pentru Timpul.

„Memoria”, unicul muzeu al ostașului român din Basarabia.

În satul Vărvăreuca, situat la mai puțin de un kilometru distanță de orașul Florești, l-am vizitat pe Victor Țâbrigan, omul care și-a transformat casa într-un muzeu închinat ostașilor români, căzuți pe câmpul de luptă pentru întregirea țării. 

În anul 2000, muzeul a luat naștere în Casa de cultură din centrul localității. Însă, după mai multe conflicte cu consiliul local din cauza denumirii și vectorului românesc, în 2004 Victor mută toate exponatele de acolo în casa unde locuiește, iar cu timpul o reamenajează într-un adevărat muzeu. „Mi-am făcut din casă un muzeu și mi-am luat meseria în serios, deoarece știam că de aici nimeni n-o să mă mai alunge”, spune Victor Țâbrigan. 

Înregistrat în R. Moldova și România, Muzeul „Memoria”, unicul de acest gen pe întreg spațiul românesc, în fiecare an adună musafiri din întreaga Europă și este întreținut în totalitate de fondatorul său. Muzeul are trei compartimente: istorie, etnografie și unul dedicat ostașilor români, căzuți în Primul și al Doilea Război Mondial. Fiecare compartiment are sute de exponate, cu propria istorie și identitate. În casa-muzeu pot fi admirate de la cioburi de vase din epoca bronzului până la mitraliere și săbii din cele două războaie mondiale. La fel, în Muzeul „Memoria” este expus tricolorul de la „Podul de Flori” din 1990, oferit de delegația orașului Iași, ordinul personal al generalului Marin Dragnea și o întreagă colecție de baionete și muniții din timpul Primului și celui de al Doilea Război Mondial. „Toate exponatele le-am adunat timp de mai bine de zece ani, iar foarte multe dintre ele au fost donate de către consăteni. Mai colaborez cu Muzeul Militar din București, Muzeul din Baia Mare și cel din Zalău”, mărturisește Victor Țâbrigan, în timp ce arată decorațiile muzeului.

Mai mult, acum șase ani, în curtea casei sale a instalat o troiță maramureșeană, închinată celor 360 de ostași români căzuți la 13-14 iulie 1941, în zona localităților Florești, Ghindești și Vărvăreuca, pe postament fiind înscrise numele celor 14 ostași, din diviziile 8 și 13 infanterie, care au căzut pe înălțimea Bortoasa, comuna Vărvăreuca. Sub patronajul muzeului se află, de asemenea, monumentul „Fântâna Eroilor”, situat la 6 km de localitate. Deși aceasta a fost săpată de către ostașii armatei române în anii `40 ai secolului trecut, până în prezent potolește setea celor care aleg să călătorească prin acele locuri.

Dacă cineva susținea că în secolul XXI nu au mai rămas oameni care să ducă istoria generațiilor trecute, Victor Țâbrigan demonstrează contrariul. De fiecare dată când cineva îi calcă pragul casei sale este foarte bucuros să primească vizitatorii și să le țină o lecție de istorie sau să le cânte piese patriotice din instrumentele care ne identifică drept o națiune românească. 

Un articol de: Vlad Țurcanu, stagiar la  TIMPUL DE DIMINEAŢĂ

Practica mea la ziarul Timpul și primul meu articol.

  Mulţi dintre colegii mei de la facultate de-acum și-au făcut practica, cine și unde a lucrat, unii la Flux, alţii la Adevărul ... eu mi-am ales Timpul. Aveam eu impresia că aici există un contingent de oamenii care înţeleg despre ce scriu și o fac cel mai bine din Moldova, e părerea mea. Am o săptămînă de cînd lucrez în domeniul jurnalistic și această săptămînă mi sa părut foarte productivă chiar dacă nu mi sa acordat foarte multă atenţie la redacţie. Mă simt mult mai bine și mai liber cînd pot lucra în voie, nu cînd cineva stă deasupra capului meu și îmi impune oarecare regulă.
  Am scris primul meu articol, despre un om din satul Vărvăreuca care și-a transformat casa în muzeu dedicat ostașilor români . Articolul a fost publicat pe ultima pagina a ziarului, chiar sunt mîndru de mine că am avut succes la prima mea activitate jurnalistica oficială.
  Nu am mai multe detalii am avut o săptămîna foarte bună și destul de liberă, am învățat cum să lucrez mai productiv și cum să mă încadrez într-o echipă.

Primul meu articol la Timpul, pe ultima pagină.

Societatea moldovenească, împuțită, răpănoasă și pistruiată.

 Astazi voi vorbi despre societate, anume despre societatea noastră moldovenească, împuțită, răpănoasă și pistruiată,  în care mereu se găsește loc pentru orice cîcat, dacă acesta dispune de finanțele necesare pentru ași cumpăra nume.  Pedofili sau pederaști, proxeneți sau mafioți nu are importanță, pentru toți bine-mersi se găsește un locușor călduț de unde poate să sugă pînă la adînci bătrînele (clasă politică- o pistruiată mare de cîcat).

 Pînă acum dădeam vina pe generațiile sovietice , ca fiind mancurtizate și incapabile să facă față prezentului. Acuma ce spunem?  Vedem în ce situație ne aflăm, suntem proști, răpănoși și inculți, foarte puțini știu asta.
 Pentru o viață fericită este nevoie de un singur lucru, să fii prost. Iaca așa și societatea noastră, este proastă de rage, dar fericită. 
 Sigur nu toți sunt dobitoci și pederaști,  sunt și oameni normali, pe care îi respect pentru că merită. Restul sunt o movilă de gunoi din care nu faci nimic, din rahat aur nu vei face niciodată. Masa pe care o numim societate civilă, spurcă tot ce e mai sfînt - valori, cultură, neam, nici nu mai vorbesc de istorie. Cînd omul uita valorile care stau la baza lui ca parte componentă a unei societați , el se transformă în legumă.
Moldovanul tipic nu are opinie, îl cumprei cu o bere și un kg de orez (toți se vînd și se cumpără contează doar prețul).
 Țara există numai atunci cînd oamenii din această țară sunt uniții în jurul unor valori, cum este cultura sau tradiția. Moldova e un ocean de probleme care nu unesc societatea, dar din potrivă o dezbină.
 Oameni deschideți ochii, uitați-vă în jur,  traim în într-un stat fără oamenii care îl recunosc și îl respectă. Încă multă vreme mai trebuie ca "moldovanul" sa aibă o viziune, mai ales una care să-l facă să traiască mai bine.
     Ce avem: 
  Statul : O adunătură de dobitoci.
  Școala : Cîți ani am învățat la școală nu am avut măcar o oră de patriotism sau de luptă împotriva alcoolului și a drogurilor. Profesorii sunt cei care educă societatea intr-o manieră debilă, impunând tinerei generații, valori care se schimbă odată cu culoarea prezervativului de la guvernare. Mai țineți minte ce zarvă se facea privind, predarea în școli a educației sexuale, religiei, sau a educației civice? Sau cum cărați ghiveciuri cu flori de acasă la vizita vreunui "șăfalan" de la minister ( de mici ne educă să fim lingăi) ?
   Familia: Care familie? Majoritatea copiilor sunt lăsați în voia soartei, pe mîna bunicilor. Ce educație le poate da bunica de 80 de ani?  De aici și apar copile gravide la 12 ani, sinucideri, alcoolism ș.a.m.d (despre asta aici).

Deci, dragi cititori, avem doar două modalitați de a trăi mai departe... NIL MEDIUM EST
 1. Să ne inămolim în cîcat, care cu lopată este împins de către stat. Să umblăm mai departe prin centru cu panglici, curcubee, balonașe și fluerașe, ca o turmă de oi. Să fim în continuare legume, cu opinie creată de către alcoolicii de la bar și bunica de pe lijancă.
sau...
 2. Putem, analiza situația și începe o schimbare spre bine de la propria persoană. A citi o carte, a pleca la un teatru, a călatori, a învăță , a deschide un bizness, a face bani, a vizita un muzeu, a descoperi lumea, a face sport, a comemora, a fi solidar, a respecta neamul și anturajul în care traiești, a cunoaște mai multe limbi, a prețui.  Sunt foarte multe modalitați de a te face mai bun, trebuie doar dorință.

  În Moldova sunt oameni care merită respect pentru care aduc faimă țării noastre, recent cazul sportivei Emilia Budeanu, și a multor altor sportivi, oameni de cultură, și pur și simplu oamenii buni . Avem un colț de rai în dezastru pe care îl putem reconstrui pentru noi și pentru cei ce vin după...trebuie doar să vrem.
Gândiţi-vă...!