despre Omul Frumos

Sunt acasă, la mine în sat, acolo unde e frig și ninge mai des decât în alte regiuni din țara noastră, mă odihnesc mai altfel decât o fac la Chișinău și în această zi lipsită de dispoziție pentru plimbare am decis să mai și scriu despre cărțile pe care le citesc. Vreau să mă împart cu ceea ce a rămas în cap, cred că dacă această informație m-a influențat pe mine poate vă va influența și pe voi.  Cărțile ne fac să gândim mai panoramic și sunt importante. Am găsit o frază extraordinară ce confirmă cele spuse de mine anterior, în cartea ”despre Omul Frumos”  de Dan Puric. El spune „ La ce bun poetul pe vreme de secetă? ... Ca să aducă aminte că există ploaie.” Pe Dan Puric îi respect mult și datorită celorlalte aspecte ale personalității lui și acest fapt pe lingă valoarea lui literară mă face să-l apreciez foarte mult ca și om. Nu voi face o analiză aprofundată a acestei cărți pentru că nu are rost, fără a lectura o operă literară e cam greu să intri în sensul acestea. Cartea acesta este o analiză amplă a propriei vieți, cu descrierea faptelor care l-au determinat să fie ceea ce este, o carte bună.

O să fac o selecție de fraze care mai mult decât celelalte mau făcut să mă opresc,  să le recitesc și încă foarte mult timp să mă gândesc la sensul lor:

„Cât de stupidă este ordinea făcută de om și cât de frumoasă este viața făcută de Dumnezeu!” – Amintiri de neșters

„Frumusețea inocenței”

„Diferența dintre ied și grădiniță era diferența între libertatea fundamentală și cazarma copilăriei”

„Pentru mine mai tare decât adevărul este credința”

„Simplitatea este un privilegiu”

„Nu ne concentrăm pe cei care demolează, ci ne concentrăm pe cei care construiesc”

„Nu noi am ales să fim așa, ci am fost ales, ca să devenim acest sinistru hibrid. Mutanții unui laborator criminal, am ajuns… târându-ne în orașele cenușii, construite de noi. În marșuri patriotice ne-am clădit singuri locuințele-pușcării în care trăim.”

Generaţia "odnoklassniki" sau "mame la 11 ani".

Mă mândresc cu părinţii care dezvoltă în copii lor o personalitate şi un interes faţă de ceva anume, muzică, sport, cultură ect. Mă întristează foarte mult faptul că generaţia recentă de copii este în mare parte pierdută - "am să-i zic generaţia odnoklassniki",  interesele acestora nu depăşesc reţelele de socializare ce dezvoltă o viziune debilă şi caustică despre viaţă, mai ales la vîrsta lor. Accesul copiilor de 12 ani la informaţii cu conţinut pervers deloc nu ar putea dezvolta în aceşti copii un spirit de copil - absolut invers...

Mulțumesc pentru LIMBA MEA ROMÂNĂ!

 “Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină astăzi este dată uitării, și idealurile Româneşti pentru care au luptat tații noștri astăzi sunt sfâșiate de fiarele politice pentru acumularea a câteva voturi.
    Astăzi este ziua Limbii Române, pentru care s-au jertfit sute de scriitori, pentru care au suferit mii de profesori și jurnalişti, și pentru care au plâns sute de mii de oameni, astăzi e ziua limbii noastre Române.
  Sărbătoarea de astăzi a fost dobândită cu sudoarea și truda a sute de mii de oameni ce au stat necontenit în Piața Marii Adunări Naționale sub cântecele lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici și versurile lui Grigore Vieru.
       Ei nu s-au temut de tunurile și tancurile rusești , ei au ieşit pentru a păstra continuitatea culturii noastre care era amenințată cu dispariția sub forța malefică a propagandei comuniste impuse teritoriilor ocupate din fosta URSS.
  Prima piatră în temelia unei națiuni este limba, sub ocupația sovietică, călăii si ocupanții au încercat să ne distrugă temelia și să o reconstruiască după placul lor însă demnitatea și cultura noastră au fost mai presus decât oricare putere armată și fizică.
  Sângele lui Eminescu curge prin venele noastre şi în această zi nu ne costă nimic ca să spunem mulțumesc celor care în 1989 au fost pe piață pentru a cere LIBERTATE și pentru a opri procesul de mutilare a limbii noastre.
  MULȚUMESC PENTRU LIMBA MEA ROMÂNĂ.

Tatăl meu(al 2-lea din dreapta), Teatru Verde 1989,  ( Mișcare de Redeșteptare Națională)

Google sărbătoreşte ziua lui Constantin Brincuşi.

Google a afişat astăzi un logo special cu cele mai cunoscute sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi pentru a marca 135 de ani de la naşterea sculptorului, în localitatea Hobita din judeţul Gorj.

Brâncuşi a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană fiind ales postum membru al Academiei Române.

Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d'Automne din Paris în 1906.

Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu.

În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse şi intră în contact cu avantgarda artistică pariziană, împrietenându-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp.

Va începe lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău.

Până în 1914, participă cu regularitate la expoziţii colective din Paris şi Bucureşti, inaugurândciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnişoara Pogany.