Generaţia "odnoklassniki" sau "mame la 11 ani".

Mă mândresc cu părinţii care dezvoltă în copii lor o personalitate şi un interes faţă de ceva anume, muzică, sport, cultură ect. Mă întristează foarte mult faptul că generaţia recentă de copii este în mare parte pierdută - "am să-i zic generaţia odnoklassniki",  interesele acestora nu depăşesc reţelele de socializare ce dezvoltă o viziune debilă şi caustică despre viaţă, mai ales la vîrsta lor. Accesul copiilor de 12 ani la informaţii cu conţinut pervers deloc nu ar putea dezvolta în aceşti copii un spirit de copil - absolut invers...

  Cauza acestui handicap social este - părinţii plecaţi peste hotare, copii lăsaţi pe seama buneilor,ca urmare aceştea încearcă singuri să descopere viaţa şi adesea uşile pe care le deschid nu sunt chiar ceea ce trebuie pentru un viitor decent - ca impact al acestui toxic paradox social sunt: "copile însărcinate", "sinuciderile în rindurile copiilor" şi "incultura" .

  Căutări pe www.google.md ... 

Politica pe care o avem în ţară nici pe departe nu este îndreptată spre dezvoltarea acestei generaţii, părinţii sunt plecaţii , societatea nu are nevoie de ei - rămîn pe seama internetului.

mamă la 11 ani.

 Ultima perioadă observ că fetele de pînă la 17 ani în mare parte nu au personalitate deloc,  unicul lor interes e să bage vreo 2-3 fotografii pe internet în rest e pustiu.

   Cînd eram mic, la şcoala auzea o asemenea analiza a generaţiei mele însă acum îm-i dau seama că "copchilăraia" ce vine din urma este cu mult mai îdobitocită decît eram noi.  În prezent copilăria se termină la vîrsta de 10 ani şi imediat după începe viaţa matură sau o adolescenţă umilă - lipită de elementele de bază a unei adolescenţe normale. Impactul acestui fenomen va fi unul foarte simţitor, fiindcă copii ce cresc în prezent vor fi "dacă nu sunt sau dacă vor ajunge" părinţi - ce vor putea acorda aceştea copiilor lor?

 Generaţia "odnoklassniki" în lipsa unui îndrumător în viaţă se adaptează singură la lumea înconjuratoare care este plină de "rahat" şi adesea drumul pe care îl aleg aceştea este unul incorect şi cu un sfîrşit tragic.

În loc de o şcoală muzicală, o şcoală sportivă, o carte, o calătorie, un hobby, aceştea aleg să fie proşti ca noaptea şi simţindu-se maturi cînd sunt copii ajungînd maturi tot copii rămîn ...