Amu la noi merge bacul, și Dumnezeu cu dânsul

    Tinerețea este vârsta pe care dacă ași asocia-o cu ceva, cred că cel mai bine sar potrivi cu perioada  de înflorire a plantelor, la fel de frumoasă și atrăgătoare, trebuie doar să fim atenți să nu rupem florile înainte de timp că de altfel nu mai mâncăm noi fructe. Mai mult sau mai puțin este vârsta în care se fac cele mai multe realizări și cu siguranță anume în această perioadă se clădește bază de cunoștințe cu care tânărul trece la maturitate. Suma cunoștințelor din fiecare perioadă a vieții ne transformă din copii în maturi și schimbă roată vieții așa încât noi devenim acele persoane care să dăm sfaturi și îndrumări generațiilor care vin din urma noastră.

    Școala încearcă să ne educe, și ne alimentează pe toți cu aceeași informație, ne trebuie ea sau nu rămâne să decidă doar conștiința noastră, care odată formată de sine stătător selectează ceea de ce are nevoie. De fapt școala este ca mersul la pescuit, chiar dacă te duci des nu-i garantat că vei prinde ceva. Mult mai important este să asimilezi informația și să ți-o adaptezi cerințelor pe care le impui tu și nicicum nu alt cineva.  

Despre preferințe

       Prin fereastra puțin deschisă se strecoară o melodie provocată de ciripitul vrăbiilor, un cântec minunat ce îmi aduce aminte de „Să nu ucizi o pasăre cântătoare”, una dintre cărțile care mi-au lăsat o amprentă mai puternică decât altele, stau întins în camera mea mă ascund de arzătoarea căldură de afară ce anunță încă odată că vara de abia începe.

       Ca de obicei am făcut o pauză pentru a-mi prepara cafeaua, o procedură zilnică dar la fel de plăcuta de fiecare dată și las să sune o melodie frumoasă din niște vremuri trecute pentru a mă simți măcar cât de puțin parte a acelor timpuri extraordinare ce îmi sunt aproape de suflet.  Iubesc să caut amintiri a vremurilor uitate să le analizez și să merg mai departe cu o parte dintre ele adoptată la normele mele de pricepere a culturii.

       Pentru mine cultura nu are termen de valabilitate, ceea ce a fost bun ieri nu poate fi mai puțin bun azi – ceea ce este bun rămâne bun atâta timp cât mai este în viață măcar un singur om care pricepe esența lucrului dat.  Cuiva îi place rap-ul anilor 90, altcuiva îi place jazz-ul, cineva apreciază muzica clasică - fiecare vede în ceea ce consumă o frumusețe aparte, ceva unic, ceva ce duce în sine mai mult decât pur și simplu cultură, acest ceva este istoria, amintirile vremurilor uitate cristalizate în ceea ce ascultau, priveau, beau și fumau oamenii în acele vremuri. Îmi place să trăiesc și în acea perioadă, pentru mine mașina timpului există ea se găsește în tot ce se atribuie la alte timpuri. Mult prea tare m-am adâncit în esența gustului meu, cred că fiecare om care citește aceste rânduri își are propriile preferințe pe cale și le alimentează după bunul plac numai cu lucruri ce cu adevărat merită, lucruri care vor rămâne în istorie ca amintire a unor vremuri.

detalii...

      Dimineața pentru mine mereu a fost și este ce-a mai productivă parte a zile, capul este limpede și treaz, toate gândurile sunt mototolite într-un ghem de idei și este de-o plăcere să revii la ele odată ce transmit pozitivitatea splendidă a dimineții.  Îmi place să scriu, mai ales dimineața și mai ales la țară unde lumina încă nu a fost cumpătată de tot necazul și urâțenia acestei lumi, lentitudinea proceselor de aici îmi permit să rețin foarte multe detalii, iar pentru mine detaliile sunt cu adevărat un sens ascuns al vieții, o enigmă pe care încerc să o descos de fiecare dată când revenim la ea.

      Fiecare își găsește frumusețea în ceva anume, unii într-un obiect alții într-o persoană, pe a mea am găsit-o în detalii. Anume detaliile ne transformă din oameni în personalități, ele ne injectează acea doză de originalitate care face să fim în ochii lumii unici în felul nostru. Iubesc în oameni sinceritatea sentimentelor și a detaliilor ce îi reprezintă, am avut șansa să cunosc în viața mea o sumedenie de oamenii, care mai deștepți care mai proști, care mai buni care mai răi, însă dintre toate calitățile pe care le-am întâlnit la om falsitatea am urât-o cel mai mult de când mă țin minte. Cred că nu poate fi nimic mai scârbos decât sentimentele false cu care cineva vrea să te hrănească. Falsitatea sentimentelor se naște din dorința celui care le exprimă de a vă îndupleca spre o stimă mai mare față de el, o stimă nemeritată pe care vrea să o fure prin cuvinte care nu conțin mai mult adevăr decât campania electorală a politicienilor noștri. Cuvântul este arma pe care omul o mânuiește cel mai bine este mult prea naiv să te leși prada acesteia atunci când crezi că ești vânător.

    Două linguri de cafea, una jumate de zahăr o melodie fără o importanță majoră a genului, principalul e că tonalitatea acesteia să coincidă cu vremea de afară și sentimentalismul meu interior - și multe multe detalii. Aceasta este un stil de viață, un stil pe care în apreciez și mi-l atribui. Iubesc să fiu naiv doar cu lumea mea interioară o lume în care detaliile cântăresc mai mult decât scopul care niciodată nu este primordial, nu vreau să-mi blochez accesul pe alte drumuri ale vieții , cine știe poate cândva voi vrea să pășesc și pe ele.