Ajunge să roadeți semințe, e timpul să aveți măcar un pic de cultură

   Mii scârbă să văd în ce sa transformat țara în care m-am născut , într-o societate prea invidioasă și prea spurcată pentru a te mândri cu ascendența din aceasta.

Nu există stare mai scârboasă și mai umilă decât teama, cred că sub influența acesteia noi am ajuns să fim așa încât și nouă să ne fie greață de noi. Istoria a fost prea aspră cu bunei noștri, păcat,  ei pe pielea lor au suportat greutatea mașinăriei propagandistice a URSS ,anume de atunci a pornit acel măcel de creier care ne-a transformat în neoameni. Din momentul în care URSS-ul nu mai există sunt mai bine de două decenii însă noi tot am rămas conduși de aceleași convingerile cu care au fost domesticiți buneii noștri. Este o tâmpenie să fii condus de idealurile altui stat, mai ales a unui care nu mai există.

   Mii greață să văd mincinoși și târfe pe la televizor furând voturile de la țărani în schimbul unor iluzii despre un viitor ”ca înainte”. Nu miar fi atât de greață dacă în vorbele acestor târfe politice al Filat, Lupu, Dodon, Voronin, și restul ar fi măcar un pic de realitate.  Avem un neam foarte prost, ar fi bine măcar să recunoaștem asta, fără școli, fără universități, fără teatre, fără nimic ce ar menține sau din potrivă ar dezvolta nivelul nostru de cultură. Realitatea din Moldova este una foarte simplă, copiii se educă pe odnoklassiki, maturii sunt la Moscova, iar restul sunt în același ocol cu politicienii noștri corupți, aceștia caută cum să rupă și ei o bucată din tort lingând cururile celor pe care îi cred mai deștepți ca dânșii(anume majoritatea dintre aceștia sunt cei cărora le trebuia nu demult legea ceea cu mașinile de lux, dacă mai ține cineva minte).

Minciuni într-o țară de adevăr!

 Să ne plângem pe soartă este banal, mai ales în situația în care ne plângem pe lucruri și fapte care puteau fi evitate dacă holbam ochii la timp. Prea mult pierdem în goana după valori care de fapt nu există și sunt niște granițe mentale care ne țin mai bine sub control decât orice jandarm.   

De ce ne plângem pe politician că fură, dacă înainte de alegeri știam că este om care are năravul de a pune mâna pe lucru străin?

De ce ne plângem pe judecător că este corupt dacă noi singur mai ieri alergam la el cu curcanul când cumătru a fost prins că fura de la fermă?

De ce ne plângem pe jurnalist că e vândut politic dacă singur când a venit timpul să zici adevărul te-ai dat cu curul la gard?

De ce te plângi pe șofer atunci când ești pieton și te plângi pe pieton atunci când ești șofer?

De ce te plângi pe medic că este incompetent și nu respectă jurământul lui Hippocrate când singur l-ai băgat pe fiul tău cu mită la medicină pentru că avei blat acolo?

De ce te plângi pe polițist că e dobitoc pe când singur cu o săptămâna în urmă te plimbai beat și drogat cu prietenul tău care este polițist de sector?

Omul nostru vrea că lumea în jur să se schimbe spre bine pe când el să rămână tot așa, mai bine zis să-și poată continua activitatea tot atât de productiv ca și în trecut dar dacă va fi cazul și mai bine.  

Ne plângem pe lucrurile care depind de noi și prin aceasta arătăm cât de proști și naivi suntem.  Mereu căutăm modelul societății în care vrem să trăim undeva departe, unii îl caută în Occident alții la Moscova însă nici unii nici alții nu înțelegem că de fapt noi ar fi trebuit să fim cei a cărui model ar demn de urmat. Pilda pe care ar trebui să o învățăm noi este foarte simplă ”trăiește ca om și vei trăi ca om!”.

Frate moldovean - nu fi oaie!

   Cu timpul ura oarbă față de comuniști mi sa transformat într-un resentiment puternic, provocat de amintirea neplăcerilor suportate în timpul guvernării acestor indivizi. Aceiași atitudine o am și față de actuala guvernare care sa dovedit a fi nu alt ceva decât o adunătură de comuniști dați prin sita.

 De dimineață urmăresc cum acești indivizi violează Piața Marii Adunări Naționale și îmi dau seama că societatea noastră este foarte naivă și proastă pentru a avea politicieni cu ambiții pro-R. Moldova.

Dacă la mitingul organizat de către principala opoziție din țară se comercializează steagul unui imperiu cu care noi am avut război în 1992, față de ascendentul căreia noi ne-am declarat independenți și care până în prezent își ține armata pe teritoriul nostru nu înțeleg logica oamenilor noștri care merg în urma la asemenea politicieni.  

 Nu demult, pe 23 noiembrie Dumitru Diacov a fost  decorat de către Nicolaie Timofti cu Ordinul Republicii. Interesant  ce merite deosebite a făcut acest om pentru R. Moldova? Poate pentru faptul că în 1999 când era președinte a Parlamentului fiica acestuia a fost prinsă cu țigări de contrabandă? Sau poate pentru că în 2005 după ce a ajuns în Parlament a trat blocul electoral din care făcea parte și si a votat candidatura lui Voronin la post de președinte al statului? Dacă o asemenea persoană controversată primește cea mai înaltă distincție de stat despre ce stat mai putem vorbi?

 Politica moldovenească mereu a fost una - cât cei de la guvernare violează economia statului cei aflați în opoziție violează PMAN și invers … Oameni buni, deschideți ochii toți cei care ne-au condus și ne conduc din 1991 sunt de fapt aceiași oameni, carieriști fără principii care în timpul anilor 90 și-au pus baza businessului prin privatizarea întreprinderilor de stat și acum le orchestrează bine-mersi de acolo de sus…

 Nu fiți proști și naivi – noi suntem legați la mâni și la picioare și nu putem face nimic decât să vedem și să vorbim deschis despre ce se întâmplă… despre cum aceștia spală bani, cum se distrează și se împușcă prin păduri, despre cum merg se parchează neregulamentar scuipând la legile pe care ei singuri le impun, despre cum fac contrabandă cu țigări, despre cum își controlează și apără businessului prin instrumentele care de fapt ar trebui să ne apere pe noi  …

De ce ne ascundem?

Suntem societatea care aleargă pe zebră la verdele semaforului. În același timp vrem să arătăm în fața lumii altcineva decât ce suntem în realitate. Nu-i mai ușor să fim mai simpli? Să lăsăm deoparte măștile care de fapt nu ne aduc mai multă valoare decât avem în realitate, ci uneori invers. Cu toții trăim în mai multe lumi, acasă suntem într-un fel la serviciu și universitate altfel, pe parcursul vieții, cu oricare experiență căpătată noi ne construim măști noi și ne ascundem după ele. De ce, oare? Probabil noi ne temem să ne vadă lumea anume așa cum suntem. La fel cum mulți dintre noi nu vor să fie văzuți de nimeni goi așa și în inconștientul nostru avem o tendință să ținem sufletul sub o haină care să oglindească numai silueta. Nu trebuie să ne mințim și să ne impunem granițe pentru a nu știrbi dintr-o imagine care de fapt nu ne aparține , cu mult mai onorabil este să aruncăm acea minciună care ne acoperă personalitatea pentru a fi așa cum suntem. În așa caz nu va mai fi nevoie să încerci să te schimbi pentru cei pe care îi iubești și nici pentru prieteni. Măștile care ne ascund personalitatea sunt la fel ca un război pe două fronturi, nu vom avea nici resurse și nici puteri pentru a fortifica ambele părți si în final vom pierde. Suntem unici în felul nostru de a fi, vom câștiga mai mult lucrând la perfecționarea sufletului nostru decât la crearea unor măști…

Despre viață de la balconul a 5-lea.

În viață fiecărui om sunt momente mai productive și mai puțin productive. Pentru mine săptămâna aceasta a început pe o notă foarte goală care mă înduplecă să nu fac nimic și în totalitate să irosesc timpul înzădar. Blogul este ca o agendă în care mereu îmi notez ideile și gîndurile utile care apar, acum a venit momentul în care nu știu despre ce să mai scriu, săptămîna aceasta ma epuizat moral. Acuma e nevoie doar de ceai negru o melodie ușoară și un somn cît mai lung pentru că mîine situația să se schimbe spre bine. Somnul și odihna mă face mai productiv dar și mai leneș... pentru mine anul universitar parcă încă nu sar fi început, am rămas tot pe acea notă de repaus de astă vară.
Timpul este lucrul cel mai de preț  pe care îl are omul, păcat că sunt momente în care îl irosesc fără să-mi dau seama de cît de prețios este.
 Rămîn la momentul în care sper că totul pe viitor se va aranja în ordinea cea mai favorabilă pentru mine, și plec să-mi sorbesc ceaiul care se răcește ...

Generaţia "odnoklassniki" sau "mame la 11 ani".

Mă mândresc cu părinţii care dezvoltă în copii lor o personalitate şi un interes faţă de ceva anume, muzică, sport, cultură ect. Mă întristează foarte mult faptul că generaţia recentă de copii este în mare parte pierdută - "am să-i zic generaţia odnoklassniki",  interesele acestora nu depăşesc reţelele de socializare ce dezvoltă o viziune debilă şi caustică despre viaţă, mai ales la vîrsta lor. Accesul copiilor de 12 ani la informaţii cu conţinut pervers deloc nu ar putea dezvolta în aceşti copii un spirit de copil - absolut invers...

Avem o societate putrezită de cumătrizm și corupție.

Cineva spunea:

A fi român înseamnă a face parte dintr-o națiune.

A fi evreu este o stare a spiritului.

A fi ”moldovan” este un sindrom.

Avem o societate stricată care s-a blocat la un anumit nivel de gîndire, această societate nu a finisat procesul de tranziție din era sovietica în cea democratică.

 Îmi place țara mea însă e prea irational să te mîndresti cu oamenii nostri care din păcate nu au o cultura socială, politică și națională.

 Legătură cu istoria, limba, tradiția și cultura în țara nostră sunt teme taboo despre care se incomodează să vorbească toți, nedorind să presoare sare pe rana creată de ocupația societică care a dezbinat poporul foarte mult.

  E pacat ca mentalitatea noastă e atît de stricată încît nu ne piermite să vedem lucruri reale și simple pentru întreaga lume, cum este:

 Plata impozitilor.

 Aruncarea gunoiului in urne,

 Respectarea regulilor de circulație,

 Solidaritatea cu oamenii.

  Regretabil dar avem o societate unde clasa politică se bazeaza pe interesul personal, cultura e la fundul Mării Negre, credință se rezumă la taxe ireale care se duc în buzunarul ”preoților” din fruntea Mitropoliei și întegul nostru popor se bucură de nimicul pe care nici nu-l are.

  Soluționarea acestui paradox este cea mai mare problemă pentru toți cei care mai gîdesc rațional în această țară plină de mizerie și putrezită de cumătrizm și corupție.

  Nu trebuie să trăim pentru societate, trebuie să avem respect față de ea și de propria noastră personalitate să facem lucruri elementare care foarte mult schimbă atitudinea umană fața de anturajul în care traiesc. Din păcate avem o moștenire nu prea bună, urmează noi să o reconstruim după standardele firești a unei societați noarmale, și doar atunci putem spera la un viitor decent pentru noi si apropiații noastri.
Fă un bine și binele se v-a intoarce