Ajunge să roadeți semințe, e timpul să aveți măcar un pic de cultură

   Mii scârbă să văd în ce sa transformat țara în care m-am născut , într-o societate prea invidioasă și prea spurcată pentru a te mândri cu ascendența din aceasta.

Nu există stare mai scârboasă și mai umilă decât teama, cred că sub influența acesteia noi am ajuns să fim așa încât și nouă să ne fie greață de noi. Istoria a fost prea aspră cu bunei noștri, păcat,  ei pe pielea lor au suportat greutatea mașinăriei propagandistice a URSS ,anume de atunci a pornit acel măcel de creier care ne-a transformat în neoameni. Din momentul în care URSS-ul nu mai există sunt mai bine de două decenii însă noi tot am rămas conduși de aceleași convingerile cu care au fost domesticiți buneii noștri. Este o tâmpenie să fii condus de idealurile altui stat, mai ales a unui care nu mai există.

   Mii greață să văd mincinoși și târfe pe la televizor furând voturile de la țărani în schimbul unor iluzii despre un viitor ”ca înainte”. Nu miar fi atât de greață dacă în vorbele acestor târfe politice al Filat, Lupu, Dodon, Voronin, și restul ar fi măcar un pic de realitate.  Avem un neam foarte prost, ar fi bine măcar să recunoaștem asta, fără școli, fără universități, fără teatre, fără nimic ce ar menține sau din potrivă ar dezvolta nivelul nostru de cultură. Realitatea din Moldova este una foarte simplă, copiii se educă pe odnoklassiki, maturii sunt la Moscova, iar restul sunt în același ocol cu politicienii noștri corupți, aceștia caută cum să rupă și ei o bucată din tort lingând cururile celor pe care îi cred mai deștepți ca dânșii(anume majoritatea dintre aceștia sunt cei cărora le trebuia nu demult legea ceea cu mașinile de lux, dacă mai ține cineva minte).

Niciodată nu arunca o amintire

          În cele mai dese cazuri scriu din două motive, am o idee sau vre-un gând cu care vreau să mă împart sau care cel puțin vreau să-l las ca o amintire tipărită despre felul cum gândeam eu într-o anumită perioadă a vieții mele, al doilea motiv care îmi permite ușor să spun ceea ce îmi frământă sufletul este anturajul, locul unde mă aflu, timpul de afară și oricare alt fenomen care într-un fel sau altul acționează asupra mea.

       Sunt un om care are o legătură foarte strânsă cu lucrurile personale, pentru mine ceea ce este al meu este și o parte din mine cu care îmi este foarte greu să mă despart. Și de fiecare dată când cineva pretinde la ceea ce este al meu nu văd asta altfel decât o tentativă de a rupe o parte din ceea ce sunt. Probabil felul în care am fost crescut și locul unde am făcut primii pași a înrădăcinat acest fel de a fi undeva în adâncul conștientului meu și datorită undei asemenea rânduiri a sorții sunt așa cum mi-ași fi dorit să fiu. Pe alocuri am și părți mai întunecate a o omului pe care îl reprezint dar nici acestea nu îmi încurcă să-mi construiesc mai departe drumul în viață așa cum văd eu că este corect.

         Fiecare obiect poate deveni viu odată ce în el trăiește o amintire, chiar dacă uneori nu ne dăm seama de un asemenea lucru noi suntem cei care dăm viață obiectelor ce ne înconjoară, noi le oferim valoare și sens de fiecare dată când asociem o parte din viața noastră cu un obiect căruia îi oferim o nouă valoare. Datorită acestui fapt există și muzeele unde vedem lucrurile personale a oamenilor mari, puteam analiza viața lor prin obiectele la care țineau.

         Nu vorbesc despre materialism ca de un factor prim prin care trebuie să punem accent doar pe lucrurile care ne înconjoară și să lăsăm ceea ce mocnește în inimă deoparte, nu… vorbesc despre faptul cât de frumos și plăcut este când lucrurile care te înconjoară pe lângă frumusețea lor exterioară au și una interioară cea a amintirilor. Cât de mult nu am dori să conteze doar ceea ce este în suflet nu va fi așa, fiecare om are rădăcini, la cineva acestea sunt mai lungi la alt cineva mai scurte însă toate fac legătura dinte om și locul unde sa născut, casa unde când era mic se ascundea de ploaie, prima bicicletă, colecția de dinozauri un ceas vechi de pe perete, un portret care de când te ții minte stă agățat în antreu și multe altele… pentru fiecare om aceste pot fi diferite însă sunt sigur că fiecare le are și ține la ele.

         Niciodată nu arunca ceea ce are legătură cu amintirile frumoase și mai ales cu oamenii dragi, fiți siguri o parte din momentele frumoase de atunci încă trăiește și anume în lucrurile pe care fiecare și le sortează după bunul plac pe parcursul vieții. 

Moldovenii noștri.

  Nu suntem nimic mai mult decît ceea  ce reprezintă personalitatea nostră, faptele și valorile noastre ne poziționează pe scara socială ca individ mai mult sau mai puțin respectat.

  Mulți spun că nu au nevoie de respect, alții cai nui interesează părearea altora despre ei, însă în subconștientul fiecăruia există un mecanism ce luptă pentru o valoare și o imagine mai bună în fața societații din care face parte. 

  Cea mai mare problemă a societații ”moldovenești” este abaterea faptelor de la valorile pe care le promovează indivizii societații noastre, anume incapabilitatea acestor oameni de a fi solidari și sinceri cu restul lumii care se află la același (nu toți) nivel de prostie ca și ei. Capacitatea noastră de a ne autolăuda ne face să pierdem foarte mult și ne blochează anumite canale sociale care sunt foarte necesare pentru stimularea oricărei societați, vorbesc despre lipsa de respect și stimă între indivizii aceleiași societați care la prima posibilitate se vor ”ingropa unii pe alții”, auzim foarte multe cazuri de ceia ce ai noștri numesc ”Kidos”, în Rusia, Spania, Italia... unde concetațenii noștri se mint unii pe alții pentru cîțiva bani.

  Pe lângă faptul ca suntem posedați de o mîndrie neînțeleasă de restul lumii suntem foarte fanfaroși, eu ași clasifica societatea noastră în două categorii majore:
   1. Oamenii săraci care la primul ban făcut încearcă să demonstreze tuturor că au bani mulți și valoare.

   2. Oamenii bogați ( majoritatea nu platesc impozitele, deoarece fac mahinații) care chiar dacă posedă mașini de lux, și imobil de sute de mii de euro, mereu vor să apară ca oameni săraci în fața lumii (nu pentru că sunt solidari cu restul, dar pentru ca să nu apară întrebări legate de banii pe care îi dețin.)

  Avem o populație complicată din punct de vedere social cu care este foarte greu de conlucrat în rezolvarea unor probleme, nu cred că pot să propun o modalitate de soluționarea a acestei maladii sociale decît dacă fiecare individ ar conștientiza singur că face parte dintr-un mecanism social complex unde fiecare piesă are rolul și importanța sa. 

  Pe lângă faptul că suntem diferiți și avem scopuri total opuse trebuie să avem ceva care ne leagă și ne face să luptăm pentru ceva mai mult decît suntem noi acum.

Chișinăul și oamenii în alb-negru. (foto)

Chișinăul e viu datorită fluxului de oameni.

Cum putem deveni lideri ai timpului prezent.

Chiar dacă este în rusă mesajul e foarte puternic.

  Cum ne putem afirma în societate și cum putem deveni lideri ai timpului prezent. 
 Să devii cineva este foarte greu și doar prin perfecționare putem atașa societatea de nucleul nostru ideologic.
 Noi mereu trebuie să ne  îmbănătățim calitativ, doar atunci nu vom deveni plictisitor și aturajul nostru va vedea în noi o personalitate puternică și interesantă.
  La fel ca și într-o relație dacă persoana iubită nu se schibă cu timpul, și mereu este aceiași, ia nu mai este interesantă și orce întîlnire cu ia este plictisitoate, și pentru un viitor mai prosper nu merită să o mai avem alături. Nu?
  Chiar dacă idealurile și crezul nostru nu convine societății puterea personalității noastre o poate conformama! O lege a existenței umane. Instinctul gloatei de a se alipi celui mai puternic există în inconștient mereu.

Cum putem deveni cineva!
 #Primul și cel mai important lucru ar fi, încrederea totală în forțele și idealurile proprii, ele sunt temelia personalității noastre, și dacă se clatină temelia riscăm să nu avem izbîndă în ceia ce facem. Trebuie să avem o baza spirituală bine cristalizată.
  #Să luptăm pentru a fi cei mai buni în ceea ce facem, nu are importanță ,”coacem pîine” sau ”scrim romane”, e important ca lumea să vadă în noi un prototip a idealului uman din domeniul respectiv.
  #Să fim în pas cu lumea și să putem ține piept necesităților timpului preznet (mașină, ceas, varinte ... : D )
   #Important e mereu să ne ținem poziția, niciodată să nu pierdem imaginea noastră, și întotdeauna să fim mai presus ca alții, doar atunci voi fi cineva.
 
 Fraților viitorul îl construim noi, nu rămîneți în umbra trecutului, ridicați-vă pe postamente pentru a trăi, și ajungînd la 80 de ani să spuneți liber și cu bucurie ”Eu am trăit”.