Călătoria mea la Ţahnauţi, impresii şi gînduri de la sat...

Cu Ion şi Cornel, în spate satul Ţahnăuţ.

Este o bucată bună de timp de cînd nu mai scriu nimic, şi nu pentru că nu vreau dar pentru că aşa sa primit ... deci de azi iaraşi vreau sa reîncep ceea ce făceam odinioară, vreau să scriu idei, gînduri, istorioare ... mai pe scurt vreau sa reînviez acest blog care de nu ar fi fost în format electronic de mult se acoperea cu praf si păiengeniş.
                                                                                    ***
   Azi pe la vreo ora trei ziua am pornit cu Cornel şi Jăniuşel (soţia fratelui meu Cornel) la un prieten bun al familiei Ion Braşoveanu, nu am auzit pînă acuma de satul Ţahnăuţi aşa că starea de avînt şi pasiune spre descoperirea locurilor noi a persistat în conştientul meu pe durata întregului drum . Păcat că mi sa stricat pe drum stik-ul de la aparatul-foto şi nu am reuşit să fac fotografii pe traseul Floreşti-Şoldanesti , acolo chiar este ce de văzut, florea soarelui care se întindea pe o parte şi alta a drumului îmi crea impresia că soarele sa revărsat pe pămînt, uimitor .

În criză de idei ,despre orașele ce târâie oghealul satelor..

Școala medie "Mihai Eminescu" din satul Vărvăreuca.

Acum sunt într-o puternică criză de idei și fiecare gând pe care vreau să-l tapez eșuează. E regretabil pentru mine faptul că starea mea spirituală nu-mi permite în acest moment să scriu ceva interesant ce poate atrage atenția voastră. 

Cu toate acestea încerc ...

Recent am făcut o vizită acasă la Florești și, pe drum spre localitatea mea de baștină, am observat un număr impunător de case părasite, iar de fiece dată când trec pe traseul Florești-Chișinău numărul acestora crește izbitor. Populația pleacă de la sat la oraș sau se refugiază peste hotare unde își găsește bucățica de pîine. Îngrijorător este că de fiecare dată cînd se discută problemele sociale, cele enumerate mai sus rămân uitate nu numai de mass-media, ci și de structurile statului care își focalizează activitatea numai în jurul Chișinăului și a propriului buzunar. 

Actualitatea ne impune să deschidem ochii și la orizontul de după suburbiile Chișinăului, unde oamenii trăiesc în condiții foarte grele, datorită faptului că politica statului nostru este îndreptată spre dezvoltarea în exclusivitate a Chișinăului și Bălțiului (cel din urmă doar teoretic deoarece conducerea comunistă de acolo bagă tot în buzunarul ei), restul localitaților din Republica Moldova se bat de la firimiturile căzute printre degete. 

Mulți rîd de oamenii veniți de la sat,  dar și datorită acestor oamenii care plătesc impozitul, orășenii trăiesc destul de bine și nu miroase băligarul pentru a face o bucată de pîine, o sumedenie de orășeni sunt destul de coioși pentru a plăti impozitele și facturile și întreaga greutate economică cade anume peste oamenii de la sat care, de fiecare dată, sunt mulși de putere fără a conștientiza acest lucru. 

Politica debilă pe care o are Republica Moldova face că întreaga populație să ”târie oghealul” celor ce și-au ridicat castele pe spatele lor. 

Estimări pentru speranța de viață.

Mereu facem trimitere la prostia statului nostru, făcându-l vinovat de tot și de toate, însă trebuie să conștientizăm că nu Moldova poartă vină de situația în care ne aflăm, ci oamenii noștri, care, cu părere de rău, nu au un simț al patriotismului și al culturii naționale, care ar trebui să ne coaguleze în jurul unei probleme și să ne permită să o rezolvăm.

Estimări pentru speranța de viață la naștere, conform CIA World Factbook 2008.

         Astăzi, un om foarte deștept mi-a spus: ”Principalul scop al unei guvernări este lupta cu moartea”. Dezvoltând această idee, ajungem la concluzia că fiecare faptă pe care o întreprinde statul, trebuie sa ducă la lungirea duratei de viață a individului și să reducă la maximum decesurile din rândul cetățenilor acestui stat.

Ecuația care ne permite să vedem dacă societatea este supusă unei guvernări corecte este statistica duratei de viață și a decesurilor din această societate.  Atât timp cât nu vedem shimbare în propria noastră viață, dictată de sistemul de guvernare, trebuie să ne punem semne de întrebare: cei ce ne conduc, trebuie sau nu să ne conduca?.

Cine e vinovat de ceea ce se întâmplă în societatea noastră? Teoretic – guvernarea, practic - fiecare dintre noi, care nu acceptă schimbarea și prin aceasta provoacă un declin social. Blocarea noastră mentală în alt sistem decât cel în care suntem acum, destabilizează mersul  lucrurior pozitive si ne înnămolește mecanismul nostru de dezvoltare.

Oamenii sunt mecanismul unei societați, iar sistemul de guvernare este uleiul ce permite funcționarea acestuia fară erodarea pieselor sale. Atât timp cât trăim într-o comunitate unde lumea se confruntă cu probleme sociale, ce micșorează durata vieții indivizilor săi, există o problemă care trebuie soluționată.

Urmează singuri să decidem ce drum să alegem pentru viitorul nostru.

M-am zaibit.

 M-am zaibit de politicieni  care irosesc banii noștri pe proiecte-fantomă de fapt colectând acești bani la ei in buzunar.
 M-am zaibit să văd cum pleacă oamenii noștri cu miile pentru a capăta un ban în străinătate.
 M-am zaibit de drumurile noastre care chiar și după reparație sunt tot asa de rele ca și pînă la ea.
 M-am zaibit de sistemul nostru educațional care ne învață să ne supunem regimului și ne tulbură imaginea lucrurilor reale.
 M-am zaibit de toţi care se cred cineva de fapt prezentînd nimicuri.
 M-am zaibit de toți care se laudă.
 M-am zaibit de cei ce nu au un ideal și un crez.
 M-am zaibit de oamenii proști și fară valoare.
 M-am zaibit de www.odnoklassniki.ru .
 M-am zaibit de glod.
 M-am zaibit de prostiile pe care le comit alții.
 M-am zaibit de cei ce trec la roșu semaforului.
 M-am zabit să cei care dacă au Canon sau Nikon și se cred fotografi iluștri.
 M-am zaibit să aud ”azi îi vinereaaaaa...”.
 M-am zaibit să scriu acest articol...

Vichea Noro. | Fotografii

 Stateam cu văru la o cană de ceai, și ma-m gândit să fac niște fotografii de still ”gazdă” (nu mai știu cum sar mai putea numi...) în apartamentul pe care îl luam în chirie pentru a face puțină diversitate pe acest blog, să mai fie și niste fotografii care să vorbească , practic unele din ele redau imaginea vieții studențești și pentru fiecare om în parte poat însemna ceva diferit. Chiar dacă în primele două apare și o cîrpă murdară mie foarte mult îmi plac aceste imagini și anume mimica varului Victor care redă anumite sentimente și emoții în urma vizualizarii ”Planeta Moldova-Țaranul la poliție”.
 Mai jos urmăriți fotografile facute timp de ”arderea unei țigari”.

Victor caută pe YouTube ceva interesant.

Moldovenii noștri.

  Nu suntem nimic mai mult decît ceea  ce reprezintă personalitatea nostră, faptele și valorile noastre ne poziționează pe scara socială ca individ mai mult sau mai puțin respectat.

  Mulți spun că nu au nevoie de respect, alții cai nui interesează părearea altora despre ei, însă în subconștientul fiecăruia există un mecanism ce luptă pentru o valoare și o imagine mai bună în fața societații din care face parte. 

  Cea mai mare problemă a societații ”moldovenești” este abaterea faptelor de la valorile pe care le promovează indivizii societații noastre, anume incapabilitatea acestor oameni de a fi solidari și sinceri cu restul lumii care se află la același (nu toți) nivel de prostie ca și ei. Capacitatea noastră de a ne autolăuda ne face să pierdem foarte mult și ne blochează anumite canale sociale care sunt foarte necesare pentru stimularea oricărei societați, vorbesc despre lipsa de respect și stimă între indivizii aceleiași societați care la prima posibilitate se vor ”ingropa unii pe alții”, auzim foarte multe cazuri de ceia ce ai noștri numesc ”Kidos”, în Rusia, Spania, Italia... unde concetațenii noștri se mint unii pe alții pentru cîțiva bani.

  Pe lângă faptul ca suntem posedați de o mîndrie neînțeleasă de restul lumii suntem foarte fanfaroși, eu ași clasifica societatea noastră în două categorii majore:
   1. Oamenii săraci care la primul ban făcut încearcă să demonstreze tuturor că au bani mulți și valoare.

   2. Oamenii bogați ( majoritatea nu platesc impozitele, deoarece fac mahinații) care chiar dacă posedă mașini de lux, și imobil de sute de mii de euro, mereu vor să apară ca oameni săraci în fața lumii (nu pentru că sunt solidari cu restul, dar pentru ca să nu apară întrebări legate de banii pe care îi dețin.)

  Avem o populație complicată din punct de vedere social cu care este foarte greu de conlucrat în rezolvarea unor probleme, nu cred că pot să propun o modalitate de soluționarea a acestei maladii sociale decît dacă fiecare individ ar conștientiza singur că face parte dintr-un mecanism social complex unde fiecare piesă are rolul și importanța sa. 

  Pe lângă faptul că suntem diferiți și avem scopuri total opuse trebuie să avem ceva care ne leagă și ne face să luptăm pentru ceva mai mult decît suntem noi acum.

Avem o societate putrezită de cumătrizm și corupție.

Cineva spunea:

A fi român înseamnă a face parte dintr-o națiune.

A fi evreu este o stare a spiritului.

A fi ”moldovan” este un sindrom.

Avem o societate stricată care s-a blocat la un anumit nivel de gîndire, această societate nu a finisat procesul de tranziție din era sovietica în cea democratică.

 Îmi place țara mea însă e prea irational să te mîndresti cu oamenii nostri care din păcate nu au o cultura socială, politică și națională.

 Legătură cu istoria, limba, tradiția și cultura în țara nostră sunt teme taboo despre care se incomodează să vorbească toți, nedorind să presoare sare pe rana creată de ocupația societică care a dezbinat poporul foarte mult.

  E pacat ca mentalitatea noastă e atît de stricată încît nu ne piermite să vedem lucruri reale și simple pentru întreaga lume, cum este:

 Plata impozitilor.

 Aruncarea gunoiului in urne,

 Respectarea regulilor de circulație,

 Solidaritatea cu oamenii.

  Regretabil dar avem o societate unde clasa politică se bazeaza pe interesul personal, cultura e la fundul Mării Negre, credință se rezumă la taxe ireale care se duc în buzunarul ”preoților” din fruntea Mitropoliei și întegul nostru popor se bucură de nimicul pe care nici nu-l are.

  Soluționarea acestui paradox este cea mai mare problemă pentru toți cei care mai gîdesc rațional în această țară plină de mizerie și putrezită de cumătrizm și corupție.

  Nu trebuie să trăim pentru societate, trebuie să avem respect față de ea și de propria noastră personalitate să facem lucruri elementare care foarte mult schimbă atitudinea umană fața de anturajul în care traiesc. Din păcate avem o moștenire nu prea bună, urmează noi să o reconstruim după standardele firești a unei societați noarmale, și doar atunci putem spera la un viitor decent pentru noi si apropiații noastri.
Fă un bine și binele se v-a intoarce

 

Identitatea noastră...

 Identitatea noastră este dictată de ideile și scopurile pe care ni le creăm pe parcursul vieții si opțiunea pe care o alegem ne identifică ca personalitate în lumea în care trăim.

 Fără ideal am fi doar materie și nu ne-am deosebi prin nimic de restul animalelor de pe pământ.

 Pentru a ne forma ca personalitate trebuie să alegem un drum și o direcție în viață ce ne-ar recunoaște ca inimitabii în felul nostru de a fi . 

   Trăim intr-o lume mult prea nesolidară și doar cunoștințele și ideile pe care le avem ne salvează de rapănul ce ne înconjoară.

   Este important mereu sa tindem la ceva mai mult decit avem , să luptăm pentru respectul societații, și pentru o crestere a venitului personal, care este foarte imporatant în actualitatea noastră. 

  Școala ne-a învățat să punem pe prim plan spiritualitatea nostră însă prezentul dictează cu totul alte reguli și pentru a deveni cineva e neapărat să ai și un suport material ce te poate proteja și îți piermite realizarea tuturor scopurilor atît personali cît și civice. 

  Dacă timdem spre ceva mai mult decît suntem, trebuie să devenim eroii timpului nostru

Mă identific cu ...

29 septembrie 2010

• Mă identific cu ceea ce fac . 
• Fac în echivalența cu ceea ce sunt. 
• Obțin ceea ce sunt prin faptele care le fac.
• Faptele mele rezultă din ceea ce gîndesc.   
• Gîndesc din analiza a ceea ce văd. 
• Văd ceea ce îmi este impus de anturajul meu prin prisma cunoștințelor pe care le am.     
• Anturajul meu este produsul societații din care facem parte.      
• Societatea din care facem parte este identitatea noastră națională.     
• Identitatea noastră națională este produsul faptelor istorice a strămoșilor noștri.     
• Produsul faptelor istorice a strămoșilor noștri este țara în care trăim.     
• Deci:  Mă identific cu țara mea prin prisma cunoștințelor pe care le am.

Vi-l prezint pe Andrei Ionița.

Vi-l prezint pe Andrei Ionița, un coleg si bun prieten cu un talent foarte frumos.
După ce se termină orele de studii nimic nu relaxeaza mai tare decit sa stai undeva prin parc și să asculți melodiile lui Andrei.  Bravo !!!

Meditații înainte de somn...

Iunie 2011

Anume în momente foarte apăsătoare  îți dai seama că cineva nu-ți ajunge și că ceea ce nu prețuiai cîndva acum îți trebuie. Viața se mișcă și amintirile frumoase rămân doar în adâncul timpului iar jăraticul acestora este în inconștientul nostru.
 Viața este prea scurtă pentru a renunța la ceea ce-ți oferă ea, și frumosul pe care îl avem nu trebuie pierdut degeaba, pentru că anume în momentele de reculegere a  memoriilor cel mai mult vreai să fii auzit de acei pe care iai uitat cîndva.
    Prețuiți clipele frumoase și nu uitati de cei cu care vă este și v-a fost bine, nu vă lasați conduși de anturaj.
   Și niciodată nu vă temeți să faceți un simplu gest pentru al face pe cineva fericit.
    Fericirea la fel ca și tristețea este molipsitoare nu ezita să faci pe cineva să zîmbeasca că acest bine ți se va întoarce înzecit.

Chișinăul pentru mine ca student, primele reacții.

 Acum relevez cît e de important să ai spațiul tău unic și confident unde e necesar să meditezi și să lucrezi asupra perfectionarii propriei personalitați cînd faci studii universitare.
   Anume la Chișinău, în acest mediu stimulent eu am sesizat importanța spațiului individual pentru mine, aici am simțit presiunea mediului urban, si sunt convins că pentru fiecare student venit din afara orasului e nevoie de o perioadă de adaptare morală la acest mediu agitat.
  Chiad dacă pentru unii primele zile sunt cam dificile fiind bulversate de melancolia dorului de casa, Chișinaul e un oras comod, compact și ușor navigabil principalul e sa te acomodezi cu ritumul orașului și să acorzi maximă atenție propriilor interese și opțiuni.
  Pentru a te lămuri mai repede și mai eficient  în spațiul în acest oraș, sunt foarte bine venite opțiunile site-ului www.point.md care îți permit să gasești, strada, sau localul de care ai nevoie.
  Primele zile sunt cam melancolice dar cred ca weekendul va schimba starea multora și ne va arata o altă față a acestui oraș ”ce nu doarme” : ) . 

(Respect pentru băieții ce au făcut piesa)

Ghițon și Radu (foto)

Mulțumesc pentru LIMBA MEA ROMÂNĂ!

 “Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină astăzi este dată uitării, și idealurile Româneşti pentru care au luptat tații noștri astăzi sunt sfâșiate de fiarele politice pentru acumularea a câteva voturi.
    Astăzi este ziua Limbii Române, pentru care s-au jertfit sute de scriitori, pentru care au suferit mii de profesori și jurnalişti, și pentru care au plâns sute de mii de oameni, astăzi e ziua limbii noastre Române.
  Sărbătoarea de astăzi a fost dobândită cu sudoarea și truda a sute de mii de oameni ce au stat necontenit în Piața Marii Adunări Naționale sub cântecele lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici și versurile lui Grigore Vieru.
       Ei nu s-au temut de tunurile și tancurile rusești , ei au ieşit pentru a păstra continuitatea culturii noastre care era amenințată cu dispariția sub forța malefică a propagandei comuniste impuse teritoriilor ocupate din fosta URSS.
  Prima piatră în temelia unei națiuni este limba, sub ocupația sovietică, călăii si ocupanții au încercat să ne distrugă temelia și să o reconstruiască după placul lor însă demnitatea și cultura noastră au fost mai presus decât oricare putere armată și fizică.
  Sângele lui Eminescu curge prin venele noastre şi în această zi nu ne costă nimic ca să spunem mulțumesc celor care în 1989 au fost pe piață pentru a cere LIBERTATE și pentru a opri procesul de mutilare a limbii noastre.
  MULȚUMESC PENTRU LIMBA MEA ROMÂNĂ.

Tatăl meu(al 2-lea din dreapta), Teatru Verde 1989,  ( Mișcare de Redeșteptare Națională)

Nimicuri politice

 Populația Republicii Moldova este intoxicată de nostalgia vremurilor ”bune” din URSS în care se cultiva ura față de România, de acest fapt istoric se folosesc gîndacii politici care pe baza speculațiilor ,ce generează într-o ură interetnică, își obțin o poziție politică și un scaun sub fund.

 Exemple foarte bune a acestor escroci politici sunt Dodon și Șelin care în agonia economică și politică recurg la cele mai murdare #soluții pentru a-și acumula cîteva voturi în partiduțele lor de nimic, create cu scopul de a întreține jăraticul xenofobiei în Republica Moldova.

   Dovadă a lașitații lor este că foarte foarte mulți dintre acești românofobi dețin cetațenie Românească.

• Românofobii cu cetățenie românească 

  Cel mai bine e să nu intrăm în discuție cu aceste nimicuri politice, ce nu au idealuri, care sunt în stare să arunce cu pietre în copii, care folosesc alcoolul ca unealtă de dirijare a maselor tumanite și turbate.

Societatea pe care o merităm

     Minusul cel mai mare a societății noastre este imposibilitatea oamenilor noștri de a se mîndri cu propria țară și din păcate oamenii nostri căută viitorul acolo unde alții l-au construit cu sînge si sudoare pe parcursul secolelor (Spania, Portugalia, Italia ...).
     Trăim în societatea pe care o merităm, și nimeni nu e de vină că noi nu suntem practici de a schimba ceva acolo unde trăim. Dacă noi nu ne respectăm personalitatea și țara nu trebuie să așteptăm respect și un destin glorios.
     Trăim într-o societate divizată și inhibată în trecut, nu vrem să vedem prezentul real și prin acestă tumoare mentală stopăm procesul trecere la un viitor .
     Politicenii promit, noi credem!
     Ei nu stiu cine de la cine suge, noi rabdăm!
     Ei ne mint, noi asteptăm!
   Dar ceea ce ne stopează cel mai mult este faptul ca uitam de națiune și preferăm să trecem peste tot ce ține de național ca sa nu se supere #oaspeții noștri.
 Înaine de a pleca, gîndiți-vă!

Fiți oameni!

 Mereu ne plîngem pe viață și dăm vină pe sistem, dar majoritatea dintre noi nu rosteste nici un cuvînt măcar pentru a face lumea altfel.
   Indiferență ne va omorî cîndva!
 Iubesc țara mea mai mult ca pe alte țari, dar nu pot accepta ideologia barbară implantată în mintea gloatei de catre niște  #gandoni politici care fac bani pe baza dezbinării, urei și a sîngelui. Bălțul a fost exemplul ce a demonstrat cît de barbară și primitivă poate fi pofta politică a unor gunoie.
   Nu vreau să mai deschid paranteze mari legate de evenimentele de la Bălți, cred că majortatea au conștientizat ce a fost acolo: gloata turbată făra idealuri și volori (nici umane) a fost manipulată de mintea timpită a unor călăi, care iau rasplătit la urmă cu cîte o bere pentru arucarea cu pietre în copii.
 Oameni buni ce orientare politică nu ați avea, ce idei și valori nu ați promova, mereu uitațiva la cei ce vor să vă manipuleze că în inima lor nu exista nici un gram de respect față de voi și atitudinea vostră.

   Lucrețiu Pătrășcanu  ( Înainte de a fi comunist, sunt român).  

Apărați-vă idealurile nu prin metode ce vă degenerează personalitatea umană, fiți oameni!

Marasmul comunistilor!

  În agonie fiecare individ din ”partidul comunistilor” caută o modalitate de a se ascunde de realitatea dură în care se află partidul său, cind accesul la oxigen din zi în zi scade.
  Ce măgarie vedem azi?
    Fost șef al SIS-ului "Artur Resetnicov" a cărui funcție era apărarea integritații statale a Republicii Moldova este îmbrăcat în tricou cu mesej ce favorizează oraganul de represiune a Uniunii Sovietice ,fată de care ne-am declarat independenți în 1991.
 E foarte alarmant faptul că politica moldovenească pe zi ce trece se transforma tot mai mult într-un ”#rahat cu perjî” (vedem cazul de față).
  Ce-a mai mare problemă a politicii moldovenești este degradarea ei psihică unde luptă politică se transformă în lupta pentru intersele de partid și nu  pentru interesele economice a statului.  

O parte din colectia mea de bancnote.

O mica parte din colecția mea de bancnote.

România.

2000 lei, 18 noiembrie 1941

Descriere: Taranci romance, stema in mijloc, peisaj industrial, Castelul Peles (în fundal)

Natașa (poze)