Când vii în Basarabia păşeşte cu sfială, sub orice pas pământul e însemnat de jertfa românilor dintre Nistru şi Prut. O rană deschisă, mereu adâncită de pofte imperialiste şi rareori îngrijită prin temporare încorporări în trupul ţării, o rană ce poartă cu ea istoria, vorbeşte lumii prea preocupate de pacea mondială despre suferinţa continuă a unui popor ce nu a năzuit niciodată spre mai mult decât i-a hărăzit Dumnezeu.
Pe 27 martie, conştiinţele româneşti s-au adunat în Chişinău spre a omagia printr-un marş unirea şi pe artizanii acesteia. Lor li s-au alăturat şi membri ai Partidului Pentru Patrie, mânaţi de chemarea de peste morminte a celor ce şi-au împrăştiat sângele, osemintele şi lacrimile în pământul Basarabiei.
În ziua premergătoare festivităţilor de sărbatorire a unirii, în faţa mormintelor soldaţilor români, aceeaşi naţionalişti creştini au organizat un parastas de pomenire şi s-au legat prin jurământ să lupte neîncetat pentru unire, fiind susţinuti şi încurajaţi de însăşi Mitropolia Basarabiei. Semnul crucii făcut în faţa mormântului eroilor neamului, întrece în semnificaţie orice demers militant.
Indiferent de contextul politic, de interesele meschine ale politicianismului sau de degradarea morală a societaţii, ideea naţională nu dispare, căci adevărul nu poate fi înfrânt.
Instaurat prin apocaliptica teroare, comunismul murdareşte şi acum cugetul unui segment de populaţie din Basarabia. Propaganda pusă în aplicare prin seceră şi ciocan de către “eliberatorii” de la răsărit, este de un ridicol care creează un comic de situaţie atunci când se reflectă în manifestaţii stradale.
Bucuria încadrată de suferinţă este un sentiment unic, pe care doar un creştin trăitor îl poate percepe şi doar un basarabean îl mai poate purta cu el prin veacuri. Astfel, românul acesta, prin neîncetatele lui manifestări unioniste, aminteşte fraţilor de peste Prut că : "DIN PETRECERILE ŞI TRAIUL TIHNIT AL FIILOR LUI, UN NEAM NU A CASTIGAT NICIODATĂ NIMIC. DIN SUFERINTĂ TOTDEAUNA A IEŞIT CEVA MAI BUN PENTRU EL".
Suferinţa, nu este întâmplător laitmotivul acestei umile reflectări, ea întovărăşeşte în întreaga existenţă sufletul basarabeanului, dar capătă conotaţii divine cand este suportată prin curaj şi efort necondiţionat.
Însăşi sărbătorirea unirii în Basarabia implică un anumit grad de suferintă. Defaimatorii realităţii istorice lovesc prin calomnii pe orice suflet românesc care participă activ la un astfel de eveniment.
Noi le răspundem detractorilor noştri şi ai idealului străbun prin versurile poetului Andrei Ciurunga:
"Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toti Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut.
Pământul meu, cum spune şi-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
si câţi prin veacuri au venit să-l prade
il simt şi-acum pe piept cât e de greu.
De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat faţă de ţara mea.”
Alexandru Costache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu