Pentru câteva clipe am fost debil.

Uneori îmi apar momente de reculegere a propriei personalităţi, simt cum trece timpul dar eu rămîn undeva în urma lui. E vara aerul e fierbinte şi proaspăt simt duritatea şi greutatea lui, scriu despre nimic şi înacelaşi timp despre tot ce îmi trăsneste prin cap... 

 Astazi am urmarit oamenii cum se îmbulzeau pentru cîteva kilograme de pîine, se călacau în picioare unii pe alţii , acum îmi dau seama că materialismul animalic mereu a existat şi va exista, el nu se modifică odată cu tehnologiile ni-ci cu schimbările sociale din lume. De ce unele animale au raţiune dacă nu se pot folosi raţional de ea?

Pentru o societate bolnavă democraţia nu este un medicament ci un catalizator ce intensifică efectul negativ al bolii. 

 Îmi place să gîndesc, şi lucrul acesta e un merit a sufletului, idealismul nu e fundamental pentru toţi oamenii, unii parcurg drumul vieţii mizind pe instinct mai mult decît pe raţiune, materialismul e genetic pentru ei,  acesta nu îi face mai răi ci mai proşti.  Cineva spunea "Nu poate fi sărac şi deştept!" - sigur, însă nu trebuie să facem trimitere numai la materie ci şi la faptul cum noi precepem lumea , cum analizam faptele, dar şi la felul în care concepem rezultatul acestora ...