”Rău ne ar mai sta nouă, românilor, să păşim în lume adăugînd şi cîrpind la haina zdrenţuită a unei culturi, umplînd goluri cu teorii de etică sau încercînd să salvăm tot ce nu e tragic în modernitate. Fi vom capabili să înţelegem tot ce e gotic, baroc şi să ne asimilăm dinamismului lor? Oare să nu pîlpîie în noi nimic din ethosul eroic şi convulsionar al Spaniei şi Rusiei? Să ne fie pe veci străine excesele şi paroxismul sufletului germanic? Nu vreau o Românie logică, ordonată, aşezată şi cuminte, ci una agitată, contradictorie, furioasă şi ameninţătoare. Sînt prea mult patriot ca să doresc fericirea ţării mele.
Spirala istorică a României se va înălţa pînă acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Pînă acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în faţa lumii, pentru a se şti că nu numai România este în lume, ci şi lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei ţări, de nu vom pune febră şi pasiune de sfîrşit în începuturile noastre, sîntem pierduţi şi nu ne mai rămîne decît să ne recîştigăm umbrele trecutului nostru.”
Emil Cioran ”Schimbarea la faţă a României” (1936)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu