Despre preferințe

       Prin fereastra puțin deschisă se strecoară o melodie provocată de ciripitul vrăbiilor, un cântec minunat ce îmi aduce aminte de „Să nu ucizi o pasăre cântătoare”, una dintre cărțile care mi-au lăsat o amprentă mai puternică decât altele, stau întins în camera mea mă ascund de arzătoarea căldură de afară ce anunță încă odată că vara de abia începe.

       Ca de obicei am făcut o pauză pentru a-mi prepara cafeaua, o procedură zilnică dar la fel de plăcuta de fiecare dată și las să sune o melodie frumoasă din niște vremuri trecute pentru a mă simți măcar cât de puțin parte a acelor timpuri extraordinare ce îmi sunt aproape de suflet.  Iubesc să caut amintiri a vremurilor uitate să le analizez și să merg mai departe cu o parte dintre ele adoptată la normele mele de pricepere a culturii.

       Pentru mine cultura nu are termen de valabilitate, ceea ce a fost bun ieri nu poate fi mai puțin bun azi – ceea ce este bun rămâne bun atâta timp cât mai este în viață măcar un singur om care pricepe esența lucrului dat.  Cuiva îi place rap-ul anilor 90, altcuiva îi place jazz-ul, cineva apreciază muzica clasică - fiecare vede în ceea ce consumă o frumusețe aparte, ceva unic, ceva ce duce în sine mai mult decât pur și simplu cultură, acest ceva este istoria, amintirile vremurilor uitate cristalizate în ceea ce ascultau, priveau, beau și fumau oamenii în acele vremuri. Îmi place să trăiesc și în acea perioadă, pentru mine mașina timpului există ea se găsește în tot ce se atribuie la alte timpuri. Mult prea tare m-am adâncit în esența gustului meu, cred că fiecare om care citește aceste rânduri își are propriile preferințe pe cale și le alimentează după bunul plac numai cu lucruri ce cu adevărat merită, lucruri care vor rămâne în istorie ca amintire a unor vremuri.