Bună la toată lumea care a dat ochii cu acest de articol,pe care l-am scris din dragostea mea față de a scrie și de a fi citit.
Nimic nu poate fi mai bun decît un gît de aer de iarnă care imi agită amintirile din copilarie cînd mergeam la saniuș cu prietenii din mahala. Toți fugim după iluzii, bani , valori ,idei și idealuri,uitind să ne bucurăm de ceea ce avem în jurul nostru.
Mă bucur de tot ce am...
de prieteni,
de cunoscuți,
de verișori,
de familie,
de iarna de afara,
de ceașca cu cafea care acum îmi ține de urit,
de harta politică a lumii care mereu a stat deaspura mesei mele de lucru din Florești ,
de facultatea mea,
de colegi,
de unii profesori,
de tot ce fac și ce imi este aproape și de faptul că am posibilitatea să realizez foarte multe lucruri pe care mi le planific... uneori uit să savurez prezentul,așteptînd să traiesc în viitor, probabil aceasta fiind cea mai mare greșeală pe care o pot comite ca om.
Sunt momente cînd am o revoltă identitară,cînd ceea ce fac îmi pare inutil și absurd,însă cînd deschid ochii mai tare,văd că ceea ce conta mai putin devine important și în acel moment clepsidra efortului meu se întoarce și prinde a lucra în favoare identitații mele.
Mă bucur,deoarece nu am timp să fac altceva ...
