De ce postezi atât de rar pe blog!

Primesc adesea întrebarea : ”De ce postezi atât de rar pe blog?”. Astăzi vreau să mă pronunț asupra acestui subiect.

  Sunt în criză de idei cînd zilele pe care le trăiesc sunt monotone și lipsite de vehemență, acest lucru nu-mi permite să găsesc teme pentru a scrie un articol.

 Pentru mine ceea ce scriu trebuie să fie parte a propriei mele personalitați, nu pot scrie despre lucruri pe care nu le cunosc, care nu mă privesc și nu mă afectează, pentru a atrage cîteva like-uri și vizualizări e absurd și anormal.

 Aceasta este problema întregului blogging moldovenesc, mulți scriu despre ceea ce nu cunosc pentru a acumula puțină atenție. Este foarte ciudat să te autonumești blogger, acest nume trebuie obținut. Lumea care te apreciază trebuie să simtă spectrul tău analitic asupra fenomenelor sociale de care ești interesat și pe care le trăiești.

 Tu descrii ceea ce trăiești, anume viața ta trebuie să te facă să scrii ce ce cuprinde societatea. Dacă ai o viață de rahat, este evident că și ceea ce scrii tu este de nimic și niciodată nu va fi apreciat (poate numai de semenii tăi care la fel au o viață de nimic). Pentru a scrie e nevoie să faci parte din mecanismul unei societăți, să fii influent în mediul tău și să ai o bază de prieteni care îți apreciază munca. Analiza unei probleme trebuie să fie dictată de cultura ta socială și nicidecum de ceea ce ai găsit drastic și grozav undeva pe facebook. Valoarea ta este dictată de modalitatea de a vedea lumea prin prisma evenimentelor trăite. Cu cît ai o viață mai interesantă, cu atât capacitatea ta de a scrie este mai mare. Trăiește și scrie, nu scrie și apoi încearcă să trăiești.

 Blogul nu este o valoare a vieții mele, el nu mă ajută să-mi rezolv problemele porsonale, el este instrumentul care ma ajută să-mi expun părearea și ideile legate de viață și societatea prin care trec.

  Traiți o viață interesantă și atunci, evident, veți avea despre ce scrie și ce expune, involuntar.

Manifestantul cu urechea rece.

  Cel puțin 98% din cei care au participat la acțiune de ieri, din Piața Marii Adunari Naționale unde sa întins cel mai mare tricolor din istorie, au observat contramanifestații cu afișul ”Urmașii lui Antonescu, soarta lui Antonescu” și ”jos NATO”de lângă Arca de Triumf , dar foarte puțini își dau seama ce intelectualitate era printre acele persoane.
  Ieri am facut un mic video care reflectă semnificația mesajului de pe afiș în viziunea celor care îl ținea.
  Cei care doreau să arate drept apăratorii Moldovei său demonstrat a fi cu urechea rece s-au chiar niște aisbergi adevărați. Pe lângă faptul că habar nu avea de limba Română și despre ce se întimplă în jurul lui nici macar nu aveau o viziune clară asupra mesajului pe care îl ținea.
 Mai jos puteți urmari un video ce demonstrează cele expuse de mine mai sus.

1 Decembrie, Chișinău (FOTO)

  Astăzi Chișinăul a fost bastionul celui mai mare tricolor Românesc din istorie, 1500 de metri pătrați de tricolor sub care s-ău adunat tinerii ce simt Românește a colorat chișinaul în albastru galben roșu.

În criză de idei ,despre orașele ce târâie oghealul satelor..

Școala medie "Mihai Eminescu" din satul Vărvăreuca.

Acum sunt într-o puternică criză de idei și fiecare gând pe care vreau să-l tapez eșuează. E regretabil pentru mine faptul că starea mea spirituală nu-mi permite în acest moment să scriu ceva interesant ce poate atrage atenția voastră. 

Cu toate acestea încerc ...

Recent am făcut o vizită acasă la Florești și, pe drum spre localitatea mea de baștină, am observat un număr impunător de case părasite, iar de fiece dată când trec pe traseul Florești-Chișinău numărul acestora crește izbitor. Populația pleacă de la sat la oraș sau se refugiază peste hotare unde își găsește bucățica de pîine. Îngrijorător este că de fiecare dată cînd se discută problemele sociale, cele enumerate mai sus rămân uitate nu numai de mass-media, ci și de structurile statului care își focalizează activitatea numai în jurul Chișinăului și a propriului buzunar. 

Actualitatea ne impune să deschidem ochii și la orizontul de după suburbiile Chișinăului, unde oamenii trăiesc în condiții foarte grele, datorită faptului că politica statului nostru este îndreptată spre dezvoltarea în exclusivitate a Chișinăului și Bălțiului (cel din urmă doar teoretic deoarece conducerea comunistă de acolo bagă tot în buzunarul ei), restul localitaților din Republica Moldova se bat de la firimiturile căzute printre degete. 

Mulți rîd de oamenii veniți de la sat,  dar și datorită acestor oamenii care plătesc impozitul, orășenii trăiesc destul de bine și nu miroase băligarul pentru a face o bucată de pîine, o sumedenie de orășeni sunt destul de coioși pentru a plăti impozitele și facturile și întreaga greutate economică cade anume peste oamenii de la sat care, de fiecare dată, sunt mulși de putere fără a conștientiza acest lucru. 

Politica debilă pe care o are Republica Moldova face că întreaga populație să ”târie oghealul” celor ce și-au ridicat castele pe spatele lor. 

Kodak,Instamatic și Polaroid sau preferatele fotografii făcute de mine prin aplicația Instagram

Ping-Pong.

Estimări pentru speranța de viață.

Mereu facem trimitere la prostia statului nostru, făcându-l vinovat de tot și de toate, însă trebuie să conștientizăm că nu Moldova poartă vină de situația în care ne aflăm, ci oamenii noștri, care, cu părere de rău, nu au un simț al patriotismului și al culturii naționale, care ar trebui să ne coaguleze în jurul unei probleme și să ne permită să o rezolvăm.

Estimări pentru speranța de viață la naștere, conform CIA World Factbook 2008.

         Astăzi, un om foarte deștept mi-a spus: ”Principalul scop al unei guvernări este lupta cu moartea”. Dezvoltând această idee, ajungem la concluzia că fiecare faptă pe care o întreprinde statul, trebuie sa ducă la lungirea duratei de viață a individului și să reducă la maximum decesurile din rândul cetățenilor acestui stat.

Ecuația care ne permite să vedem dacă societatea este supusă unei guvernări corecte este statistica duratei de viață și a decesurilor din această societate.  Atât timp cât nu vedem shimbare în propria noastră viață, dictată de sistemul de guvernare, trebuie să ne punem semne de întrebare: cei ce ne conduc, trebuie sau nu să ne conduca?.

Cine e vinovat de ceea ce se întâmplă în societatea noastră? Teoretic – guvernarea, practic - fiecare dintre noi, care nu acceptă schimbarea și prin aceasta provoacă un declin social. Blocarea noastră mentală în alt sistem decât cel în care suntem acum, destabilizează mersul  lucrurior pozitive si ne înnămolește mecanismul nostru de dezvoltare.

Oamenii sunt mecanismul unei societați, iar sistemul de guvernare este uleiul ce permite funcționarea acestuia fară erodarea pieselor sale. Atât timp cât trăim într-o comunitate unde lumea se confruntă cu probleme sociale, ce micșorează durata vieții indivizilor săi, există o problemă care trebuie soluționată.

Urmează singuri să decidem ce drum să alegem pentru viitorul nostru.

M-am zaibit.

 M-am zaibit de politicieni  care irosesc banii noștri pe proiecte-fantomă de fapt colectând acești bani la ei in buzunar.
 M-am zaibit să văd cum pleacă oamenii noștri cu miile pentru a capăta un ban în străinătate.
 M-am zaibit de drumurile noastre care chiar și după reparație sunt tot asa de rele ca și pînă la ea.
 M-am zaibit de sistemul nostru educațional care ne învață să ne supunem regimului și ne tulbură imaginea lucrurilor reale.
 M-am zaibit de toţi care se cred cineva de fapt prezentînd nimicuri.
 M-am zaibit de toți care se laudă.
 M-am zaibit de cei ce nu au un ideal și un crez.
 M-am zaibit de oamenii proști și fară valoare.
 M-am zaibit de www.odnoklassniki.ru .
 M-am zaibit de glod.
 M-am zaibit de prostiile pe care le comit alții.
 M-am zaibit de cei ce trec la roșu semaforului.
 M-am zabit să cei care dacă au Canon sau Nikon și se cred fotografi iluștri.
 M-am zaibit să aud ”azi îi vinereaaaaa...”.
 M-am zaibit să scriu acest articol...

Vichea Noro. | Fotografii

 Stateam cu văru la o cană de ceai, și ma-m gândit să fac niște fotografii de still ”gazdă” (nu mai știu cum sar mai putea numi...) în apartamentul pe care îl luam în chirie pentru a face puțină diversitate pe acest blog, să mai fie și niste fotografii care să vorbească , practic unele din ele redau imaginea vieții studențești și pentru fiecare om în parte poat însemna ceva diferit. Chiar dacă în primele două apare și o cîrpă murdară mie foarte mult îmi plac aceste imagini și anume mimica varului Victor care redă anumite sentimente și emoții în urma vizualizarii ”Planeta Moldova-Țaranul la poliție”.
 Mai jos urmăriți fotografile facute timp de ”arderea unei țigari”.

Victor caută pe YouTube ceva interesant.